Politicile fiscale responsabile aduc creștere economică sănătoasă, obișnuia să susțină Leszek Balcerowicz, fost ministru polonez de finanțe și fost guvernator al băncii centrale din Polonia. Planul ce-i poartă numele a fost un pachet de măsuri care au pus capăt hiperinflației, care au restructurat sectoarele ineficiente și au echilibrat bugetul național. Severitatea reformelor i-au adus lui Balcerowicz critici puternice și sacrificarea carierei politice pe termen scurt. Pe termen lung însă, lumea întreagă recunoaște că Planul Balcerowicz le-a adus polonezilor dezvoltarea și creșterea economică stabilă.
De 30 de ani, România nu reușește să-și asume un Balcerowicz al ei, a cărui voce să fie nu doar auzită, ci și ascultată. Tot polonezul mai spunea că „politicile proaste sunt, de regulă, mai ușor de vândut decât cele bune”. Politicile populiste ce ne-au fost vândute cu prea mare ușurință stau azi să ne arunce economia în haos. Parcă niciodată nu a fost o mai acută neînțelegere a situației economice: avem pachete de legi promovate cu o cadență alarmantă pe bază de declarații false, de pretenții mincinoase, pe bază de emoții populiste sau în absența totală a unor obiective analize de impact. Și parcă niciodată nu am avut politici publice (mai ales cele fiscale) prociclice ca acum. Economia are creșteri și descreșteri (este ciclică), iar politicile prociclice sunt cele care încurajează „avântul” tocmai când economia este în plin avânt, cu riscul să o arunce în prăpastie. Politica prociclică este politica „avântul-prăbușirea”. Apoi, nu doar prociclic, codul fiscal mai este și “ciuruit”: sute de schimbări în perioade scurte, decizii controversate care, departe de a aduce beneficiile promise, au provocat distorsiuni în piețe și conflicte între acestea și stat.
După 10 ani de creștere economică, România nu e în pragul colapsului (cum auzim în cele mai sumbre „profeții”), dar nici nu stă pe roze (cum ni se trâmbițează guvernamental). Deși în 2018 „am alergat” cu cea mai mare viteză de creștere economică din Uniunea Europeană, stăm totuși în coada clasamentului dezvoltării economice. Cum spune Adrian Vasilescu (consilier al guvernatorului BNR): deși creștem cu viteză mare, „porţia de PIB ce revine fiecăruia” este în continuare foarte mică.
În următorii 2 ani se întrezărește o înfrânare semnificativă care, peste cauzele externe, are la origine și absența investițiilor, lipsa predictibilității legislative, discontinuitatea reformelor, fragilitatea bugetară și mai ales stilul haotic și nejustificat cu care statul intervine în economie. „Este greu să faci predicţii, mai ales despre viitor”, se aude des în aula BNR, dar un pachet coerent de politici economice acceptate și social, pe stil Balcerowicz, nu ne-ar strica. Să renunțăm la „avântul prăbușirea”. Cine își asumă însă asta?