Fiecare zi are o semnificație aparte, este marcată de slujbe specifice și vine cu o încărcătură spirituală puternică. Iată ce înseamnă, pe rând, fiecare zi a Săptămânii Mari:
Luni din Săptămâna Mare — Ziua curățirii sufletului
Este ziua în care se pomenește pilda smochinului neroditor — simbol al omului lipsit de fapte bune. Hristos blestemă smochinul, iar prin acest gest transmite că credința fără roade (fapte) este moartă.
Încep deniile (slujbe de seară), specifice acestei săptămâni. Credincioșii se roagă pentru iertare, curățire și pregătire sufletească.
Marți din Săptămâna Mare — Înțelepciune și veghere
În această zi, Biserica ne amintește de Pilda celor zece fecioare, care așteptau venirea Mirelui. Jumătate dintre ele nu erau pregătite, pierzând ocazia de a-L întâlni pe Hristos.
Este un îndemn la veghere, atenție spirituală și curăție sufletească. Ni se amintește că „nu știm ziua, nici ceasul”.
Miercuri din Săptămâna Mare — Ziua trădării
Se pomenește momentul în care Iuda Iscarioteanul îl vinde pe Iisus pentru 30 de arginți. Este o zi a durerii, dar și a reflecției: ce ne determină și pe noi să „vindem” valorile sau credința?
Tot în această zi se face Ungerea cu Sfântul Maslu, pentru iertarea păcatelor și vindecarea sufletului și trupului.
Joia Mare — Cina cea de Taină și începutul Patimilor
Este una dintre cele mai importante zile ale Săptămânii Mari. În Joia Mare, se comemorează:
-
Spălarea picioarelor ucenicilor de către Iisus (simbol al smereniei),
-
Cina cea de Taină (prima Sfântă Împărtășanie),
-
Rugăciunea din grădina Ghetsimani,
-
Trădarea lui Iuda și prinderea Mântuitorului.
În biserici se citesc Cele 12 Evanghelii ale Patimilor, o slujbă lungă și profundă. Se aprind lumânări și se înalță rugăciuni pentru iertare.
Tradiție: În Joia Mare, se vopsesc ouăle roșii — simbol al sângelui lui Hristos și al vieții.
Vinerea Mare — Ziua răstignirii și a durerii
Cea mai tristă zi din an pentru creștini. Este ziua în care Iisus a fost răstignit pe cruce și a murit pentru păcatele lumii. Se ține post negru de către mulți credincioși (fără mâncare, până la apus).
Seara se oficiază Denia Prohodului Domnului, o slujbă emoționantă, în care credincioșii înconjoară biserica cu lumânări aprinse, alături de preoți și Epitaful (icoana simbolică a Mântuitorului).
Sâmbăta Mare — Ziua tăcerii și a așteptării
Iisus este în mormânt, iar lumea stă în tăcere. Este o zi a meditației și pregătirii sufletești pentru miracolul Învierii. Este ziua în care se finalizează ultimele pregătiri pentru Paște: cozonaci, pască, pregătirea lumânărilor și a hainelor pentru slujba de Înviere.
Seara târziu, încep slujbele de Înviere, iar la miezul nopții se rostește: „Hristos a înviat!”
Săptămâna Mare nu este doar o succesiune de zile, ci o călătorie a sufletului: de la trădare, suferință și moarte, la lumină, speranță și înviere. Respectarea și înțelegerea semnificației fiecărei zile ne apropie de esența Paștelui și de bucuria profundă a credinței.