Spectatorii au umplut până la refuz Sala Palatului şi cântau cu artiştii de pe scenă “Treceţi, batalioane române, Carpaţii”, intonau “Jurământ la Putna, ridică-te, Ştefane”, dădeau glas versurilor din piesa “Capul lui Mihai la Turda”. Mii de oameni răspundeau cu refrenul, cântau din răsputeri “Doamne, ocroteşte-i pe români!”. Spectacolul de la Sala Palatului a reînviat inima Cenaclului Flacăra. La iniţiativa lui Andrei Păunescu, au cântat majoritatea artiştilor lansaţi în cenaclul înfiinţat şi condus magistral de Adrian Păunescu. Epuizarea biletelor cu miile în puţine zile a demonstrat că în colţişorul de inimă a generaţii şi generaţii a rămas nealterat dorul de acea supapă pentru poporul necăjit de comunism, dorul de spectacolele fulminante ale Cenaclului Flacăra. Revărsarea de entuziasm a mii şi mii de spectatori în orele nopţii proba efectul teribil asupra românilor. După spectacolele Cenaclului, în miez de noapte, tinerii de braţ cântau pe străzi “Veniţi la Alba, Mecca noastră” sau “Lancea lui Horea”, înflorise patriotismul. Când se cânta despre părinţi, “Sărut mâna, tatăl meu, sărut mâna, mama mea”, peste miile de spectatori de toate vârstele se aşternea o linişte de catedrală, se legănau doar şoaptele iubirii de părinţi şi flăcările brichetelor. Publicul gusta din poezia de calitate, devenită prin Cenaclul Flacăra bun de mase. Zeci, sute de artişti au primit botezul scenei în Cenaclul Flacăra. Unul dintre cei lansaţi a fost şi învăţătorul din Maramureş, Ştefan Hruşcă. Genial în toate, Adrian Păunescu scria poezii la ivirea zorilor, după o noapte lungă de Cenaclu. Aşa a dictat “Rugă pentru părinţi”. L-a chemat pe Hruşcă să inventeze pe loc melodia pentru formidabila poezie, dar Ştefan adormise. A reuşit cu ochii somnoroşi, însă când Poetul a propus să se înregistreze imediat piesa, compozitorul a obiectat că ar fi mai bine a doua zi, pe lumină. Păunescu n-a cedat şi cântecul proaspăt s-a înregistrat pe o casetă. A doua zi, alb la faţă, Hruşcă a spus disperat că după somn uitase melodia. Jubilând, Poetul a dat drumul casetofonului cu Ruga păstrată, şi nu pierdută în uitare. În seria de emisiuni ale mele acasă la marile personalităţi ale României, de pe Antena 1, am făcut prima filmare în biroul lui Adrian Păunescu. Puneam o întrebare dificilă, dacă aţi putea alege o altă perioadă de istorie în care v-aţi simţi mai bine, care ar fi aceasta? Cu bob de lacrimă în gene, Adrian Păunescu a răspuns fulgerător. “Aş vrea să fiu pământul care s-a prins de bocancii ţăranilor mergând pe lângă căruţele cu familia lor spre Câmpia de la Blaj să voteze Unirea!”