Jurnalul.ro Bani şi Afaceri Economie Un tsunami de substanţe toxice, gata să măture „orice urmă de viaţă în calea lui”

Un tsunami de substanţe toxice, gata să măture „orice urmă de viaţă în calea lui”

de Adrian Stoica    |   

Lichidarea unei mari părți a industriei miniere la sfârșitul anilor ’90 a lăsat urme greu de șters chiar și după mai bine de 20 de ani. Este vorba despre iazurile de decantare pe care autoritățile nu reușesc să le închidă.

Mii de hectare de teren pe care se întind zeci de bazine ce rețin deșeurile miniere așteaptă să fie ecologizate. Statul a promis de fiecare dată bani pentru executarea lucrărilor, dar de cele mai multe ori alocările financiare au rămas doar pe hârtie, deși pericolul unui accident de mediu este extrem de mare. Pe de altă parte, de multe ori firmele care s-au angajat să facă aceste lucrări s-au dovedit incapabile să onoreze contractele încheiate, iar statul român a devenit în timp o țintă a procedurilor de infringement declanșate de Comisia Europeană. Riscul ca milioane de metri cubi de steril să se reverse este imens, în condițiile în care operațiunile de punere în siguranță a barajelor nu s-au mai făcut de foarte mulți ani. Ministerul Economiei face acum o nouă încercare de a ecologiza șase iazuri de decantare, după ani de eșecuri, dar surse din industria minieră spun că e greu de crezut că în actuala criză financiară Guvernul va aloca resursele financiare necesare.

Este vorba despre iazurile de decantare V. Mireșului și V. Mealu de la mina Certej, iazurile 1, 2, și 3 de la mina Teliuc, toate situate în județul Hunedoara, și iazul Tăușani care a aparținut fostei companii cuprifere Moldomin din județul Caraș-Severin. Pentru a relua procesul de ecologizare, Ministerul Economiei a pregătit un proiect de hotărâre prin care abilitează Fondul pentru Mediu să finanțeze în continuare lucrările de curățare a solului. În prezent, se află în derulare operațiunile de reziliere a contractelor de ecologizare, urmând să se reactualizeze proiectele tehnice, iar restul lucrărilor rămase de executat să fie relicitate.

Costuri de 97 de milioane de lei calculate în 2009

Conform documentațiilor tehnice realizate în decembrie 2009 pentru închiderea acestor iazuri, valoarea investiției se ridica la 96,79 de milioane de lei, din care cele mai mari fonduri, 57,86 de milioane de lei proveneau de la Fondul de Mediu, contribuția de la bugetul de stat era de 16,18 milioane de lei, iar diferența provenea de la societățile care au deținut aceste exploatații. Minele care au lăsat în urmă aceste bombe ecologice și-au încheiat activitatea în anii 2005-2006, iar hotărârile de guvern pentru refacerea solului apăreau în 2007. Ulterior, conform unei HG din 2010, iazurile ar fi trebuit închise și ecologizate până în 2016.

16 ani, timp insuficient pentru curățarea solului

După aproape 16 ani de la închiderea minelor, combinația de substanțe toxice, deșeuri solide și apă nu este încă înlăturată și nici nu se va întâmpla prea curând acest lucru. Chiar dacă acum lucrurile vor merge bine, operațiunile vor mai dura câțiva ani. Astfel, perioada de implementare a proiectelor de închidere şi ecologizare a iazurilor de decantare a fost estimată ţinând seama de timpul necesar pentru durata de promovare a prezentei propuneri de HG, refacerea documentaţiilor tehnice, obţinerea avizelor, acordurilor şi a autorizaţiilor de construcţie/desfiinţare, derularea procedurilor de achiziţie publică, durata de execuţie a lucrărilor, precum şi perioadele de întreruperi tehnice şi tehnologice datorate condiţiilor meteorologice. Asta face ca lucrările să înceapă cel mai devreme anul viitor. În aceste condiţii, la mina Teliuc - pentru iazurile nr. 1, 2 și 3 durata totală pentru ecologizare a fost estimată la 36 de luni, la mina Certej - iazurile V. Mireșului și V. Mealu - 48 luni, iar la iazul Tăuşani - 30 luni. Pe lista de priorități a Executivului mai apare și iazul Tăuți de la mina Baia Sprie, unde lucrările sunt estimate să dureze 24 de luni, dar aceasta nu este inclusă în prezentul proiect de HG.

 

70 % din cantitățile de steril minier se estimează că vor fi reciclate la nivel mondial.

Cum s-a scris istoria în ultimii 10 ani

Inițial, lucrările de ecologizare trebuiau executate în intervalul 2012-2016, dar termenele au fost depășite fie din cauza contestațiilor depuse în cadrul procedurii de atribuire a contractelor de achiziție, fie din cauza slabei mobilizări a firmelor câștigătoare. Rezultatul a fost că s-a apelat la măsuri extreme, anularea unor licitații și rezilierea unor contracte. De exemplu, în 2012 Ministerul Economiei decidea să anuleze patru licitaţii, în valoare de aproape 70 de milioane de lei, după ce Corpul de Control al ministerului a constatat că acestea fuseseră organizate cu nerespectarea prevederilor legale, favorizând câștigarea contractelor de către anumite companii. În consecinţă, în loc ca lucrările să se termine, Guvernul decidea în martie 2016 prelungirea termenului până în vara lui 2018. Şi acest termen a expirat, dar lucrările încă nu erau finalizate în totalitate. De exemplu, cel mai mult costa închiderea iazului de la mina Baia Sprie, respectiv 44,5 milioane de lei. Lucrările au început în octombrie 2012 și ar fi urmat să se încheie în noiembrie 2016, dar nu sunt gata nici astăzi. Iazurile de decantare de la Teliuc şi-au încetat activitatea în anul 2005, iar pentru închiderea și lichidarea lor se estima că ar fi nevoie de 19 milioane de lei. Lucrările au început în 2012, dar după 10 ani sunt departe de a se finaliza.

Un lucru pe care Guvernul evită să-l recunoască este faptul că este principalul vinovat de această situație. De-a lungul anilor a emis diverse HG prin care a actualizat sumele necesare ecologizării iazurilor de decantare miniere, după care a uitat să mai aloce și banii. „Un accident se poate produce oricând la aceste iazuri, pentru că barajele nu au fost puse în siguranță și ele pot ceda oricând. Următoarea etapă era ecologizarea terenurilor, iar a treia era managementul apelor provenite din iazuri, pentru că ele au o încărcătură acidă. Din 2012-2013 nu s-a mai făcut nicio lucrare pentru punerea în siguranță a iazurilor și tratarea apelor. Aceste ape sunt poluate și ele ajung în râuri. Din păcare, stațiile de tratare a apelor din iazuri au fost abandonate de mult”, au declarat pentru Jurnalul surse din industria minieră. La Palatul Victoria au fost depuse sute de materiale de-a lungul anilor prin care i se explica Executivului necesitatea de a aloca banii pentru ecologizarea iazurilor, dar niciun Guvern nu a înțeles urgența acestor lucrări.

 

„Producerea unui accident la un iaz de decantare este un dezastru. Milioane de metri cubi de steril se vor revărsa și vor mătura orice urmă de viață în calea lor. Dacă se va produce un asemenea dezastru, în buna tradiție românească, va începe goana după vinovați și pasarea responsabilității de la vârf spre bază”. 

Surse din industria minieră

 

Printr-o decizie din anul 2016, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) a obligat Guvernul României să stopeze poluarea localităţilor din Clisura Dunării. Termenul pentru finalizarea lucrărilor de ecologizare a iazului Tăușani era stabilit pentru luna august 2018, dar autoritățile române nu au fost impresionate de acest avertisment, așa că nu au făcut nimic pentru a se conforma.

 

Începând cu anul 1998, prin 11 hotărâri de Guvern a fost aprobată închiderea definitivă, conservarea şi monitorizarea factorilor de mediu post-închidere a 556 de mine. În cadrul acestor obiective miniere erau 78 de iazuri de decantare cu un volum total înmagazinat de 341,31 de milioane de metri cubi de steril şi o suprafaţă ocupată de circa 1.770 ha. La acestea se mai adăugau 675 de halde miniere cu un volum de 3.101,92 de milioane de metri cubi de steril şi o suprafaţă ocupată de circa 9.260 ha. 

 

În urma activității extractive și, în special, a celei de procesare rezultă o cantitate importantă de deșeu sub formă de steril mineral, care în cea mai mare parte sunt depozite în halde sau iazuri de steril 

 

 

 

TOP articole pe Jurnalul.ro:
Parteneri