Punând lupa doar pe energie, care deține ponderea determinantă în creșterea inflației, uităm anii-record (2021, 2022) pentru prețurile la materiile prime. Urcarea cotațiilor va atinge în 2023 niveluri care merg spre 43% față de cele din 2022, conform unui studiu al băncii Goldman Sachs. Pentru primul trimestru, indicii nu vor urca spectaculos, corelat cu încetinirea economiei din China și Statele Unite, dar penuria materiilor prime va apărea apoi rapid, antrenând tensiuni pe prețuri. Principala cauză pleacă din diminuarea cronică a investițiilor în zona de extracție și prelucrarea materiilor prime, inclusiv petrolul, chiar dacă prețurile excepționale din ultimii ani și prognozele privind cererea ar fi trebuit să alimenteze motorul investițional. Situația pare paradoxală: se știe fără echivoc că tranziția energetică va urca la niveluri astronomice cererea de consum pentru metalele neferoase și pământurile rare. Pentru că investițiile în minerit, de la cercetarea geologică la exploatarea comercială, au un ciclu de 10-15 ani, vom asista pentru o lungă perioadă la o corelare a cererii în creștere cu oferta insuficientă, care urcă prețurile. Studiile de piață arată că barilul va urca de la 80 de dolari la 105 spre finalul anului 2023. Metalul „rege” al tranziției energetice - cuprul - va atinge cotația de 10.050 de dolari tona, față de prețul „la zi” de 8.400 de dolari. Gazul natural lichefiat (GNL), salvatorul Europei după renunțarea la gazul rusesc, va costa anul viitor cu 60% mai mult, potrivit analiștilor băncii americane.
Alte analize sunt mai prudente, mai ales pentru prognozele pe termen scurt, cererea la nivel global fiind estimată mai redusă din cauză că economia mondială nu a ieșit din șocul pandemic și energetic, peste tot domnind pesimismul și spectrul recesiunii. Oricum de metalele neferoase tradiționale - cupru și nichel -, precum și de numitele metale tehnologice - litiu, pământuri rare - depinde ritmul de atingere a obiectivelor politicilor climatice. Ruptura dintre ambiții și putirințe se reflectă în prețurile mereu urcătoare, concluzia fiind că energia verde va arde la buzunar și în 2023. Faptul că subsolul românesc are încă resurse metalifere și hidrocarburi, dar planuri vagi de valorificare comercială, confirmă că și la noi domină reținerea investitorilor.