Jurnalul cărților esențiale vă va oferi, pe lângă marii autori români, și opere ale celor mai valoroși scriitori din Republica Moldova. Primul nume pe listă va fi Vladimir Beșleagă, născut în Transnistria în urmă cu 89 de ani, și care, cu toată opoziția sovieticilor, a comuniștilor și a socialiștilor, a continuat să lupte pentru identitatea românească, dar și pentru limba română. Mai multe amănunte despre Seria Moldavia ne oferă poetul Mircea Măluț, coordonatorul acesteia.
Jurnalul: Sunteți coordonatorul volumelor cu autori moldoveni din colecția Jurnalul cărților esențiale. Venit din inima Ardealului, ce legătură aveți cu scriitorii de pe malul stâng al Prutului?
Mircea Măluț: Da, într-adevăr, am această onoare facilitată de generozitatea Editurii Hoffman, una, sigur, încărcată cu o mare responsabilitate. Dincolo de lecturile mele care m-au familiarizat cu literatura de dincolo de Prut, am avut privilegiul ca, grație naturii muncii mele legate de Biblioteca Județeană „George Coșbuc” Bistrița-Năsăud, să intru în contact cu scriitori moldoveni, fie în cadrul târgurilor de carte, fie în schimburile culturale de natură instituțională cultivate între noi și Republica Moldova. Cu deschiderea Filialei Liviu Rebreanu a bibliotecii noastre la Chișinău, aceste legături au căpătat o anumită ritmicitate și de aici, în timp, au și o încărcătură sentimentală aparte.
Ce autori propuneți?
Vreau să vă spun că încercăm ca, prin noua Serie Moldavia a Editurii Hoffman, să oferim publicului cititor de dincoace de Prut, ca să mă exprim în acest registru, mai mulți scriitori, din generații creatoare diferite, care, împreună, dau portretul a ceea ce numim literatura de dincolo de Prut. Vă propun să conspirăm întru cultivarea surprizei a ceea ce vom edita într-un anumit orizont de timp.
Ce au special scriitorii de peste Prut?
La o primă aproximare, scriitorii de peste Prut cultivă un patriotism autentic, nediluat de unii vectori, mulți dintre aceștia, prezenți în spațiul nostru cultural. Ca ardelean, trăitor în spațiul transilvan, cum bine știm, unul preocupat aparte de identitatea românească, am fost impresionat de această atmosferă cultivată în mai toate cercurile culturale. Dar, desigur, trebuie să subliniem că, dincolo de această preocupare – firească, având în vedere statutul configurat de ocupația/influența rusească –, scriitorii moldoveni au căutări și experimente într-o matrice estetică ce le conferă un statut special, cum bine ați precizat.
Jurnalul va oferi, miercuri, cartea „Acest Petre”, de Vladimir Beșleagă, considerat cel mai mare autor contemporan din Republica Moldova. Ce ne oferă scriitura dânsului?
Tocmai de aceea am convenit să începem seria Moldavia cu o carte semnată de domnia sa. Una mai specială, o proză care, dincolo de captivanta narațiune, cultivă o problematizare de natură filozofică.
L-ați cunoscut?
Da, ne-am întâlnit de câteva ori, cu ocazia unor evenimente culturale desfășurate la Chișinău. M-au impresionat vivacitatea domniei sale și preocuparea aparte pentru destinul literaturii moldovene.
Născut în Transnistria, e unul dintre marii apărători ai limbii române și ai românismului. Familia lui a fost deportată în Siberia. Bunicul i-a murit acolo, de foame și de mizerie, iar unchiul a sfârșit sfâșiat de lupi. Vladimir Beșleagă a fost o victimă a socialismului rusesc, iar Moldova zilelor noastre se întoarce ușor-ușor la socialism. Ce credeți că simte?
Dacă admitem o sintagmă precum vitregia istoriei, atunci se poate spune că istoria a fost și continuă – privind și recrudescența de care ați pomenit a socialismului – să fie vitregă cu Vladimir Beșleagă. Îmi închipui că pe toate acestea le tratează din perpectiva ironiei tragice.
Cum văd românii operele scriitorilor din Republica Moldova? Ce legături există între literatura română și cea moldovenească?
Românii, în general, scriitorii, în special, privesc literatura Republicii Moldova ca una valoroasă, parte integrantă a literaturii românești, care la rându-i, contribuie, într-o manieră originală, la concertul cultural european.
Sunteți matematician și poet. Cum se întrepătrund cele două?
Matematicianul cred că a imprimat poeziei o dimensiune aparte, una care îl îndrituia pe criticul Gheorghe Grigurcu să califice poetul ca fiind un meditativ dens, a cărui formaţie de matematician îi determină ţinuta de-o eleganţă tenebroasă, timp în care poetul îl determină pe matematician să privească matematica dintr-o perspectivă pitagoreică, drept o sumă de frumuseți tangente cu misterele adânci ale Universului.
Ați venit pe lume la doi ani după moartea matematicianului Dan Barbilian, cunoscut ca poet sub pseudonimul Ion Barbu. Vă considerați un continuator al dânsului?
Din perspectiva cultivării unei poezii esențializate, da, mă consider un continuator al celui care a dat poezia Jocului secund. Alte perspective pun în evidență necesare diferențieri care, până la urmă, dau identitatea celor două spații poetice.
Va mulțumesc și vă urez succes.
Cu multă plăcere și cu mulțumiri pentru găzduirea între paginile Jurnalului, căruia îi apreciez constanta preocupare pentru promovarea valorilor culturale românești.