Ph-ul ideal pentru cultivarea mușcatelor în zona noastră este cuprins între 6.0 și 6.5. Dacă valoarea e mai mică de 6, mușcatele pot să prezinte semne de toxicitate din cauza fierului și a manganului. Ne putem da seama că e prea mic ph-ul dacă observăm următoarele semne: pete maronii pe frunze, în special spre marginea exterioară a acestora, îngălbenirea frunzelor la margine, curbarea în sus a frunzelor la unele soiuri, unde frunza devine asemănătoare cu o cupă și, de asemenea, vom remarca faptul că plantele nu mai cresc. Mușcatele cresc bine în cele mai multe dintre solurile de grădină, atâta vreme cât se drenează bine. Solul cu o textură liberă, bogat în materie organică, poate să contribuie decisiv la creștere. Atenție, dacă veți lua pământ pentru mușcate gata preparat, adesea acesta poate să conțină nutrienți cu eliberare lentă și atunci nu mai e nevoie de fertilizare pe o perioadă, altfel planta riscă să fie intoxicată. Pe etichetă e trecută de obicei perioada de valabilitate a îngrășământului.
E important să ținem mușcatele la lumină, ele fac parte din categoria plantelor care au nevoie de multă lumină, ca să crească și să înflorească. Au nevoie de spații luminoase și suportă fără probleme soarele direct, așa că nu vă sfiiți să le puneți în locurile unde acesta bate cât mai mult timp din zi. Intensitatea luminii influențează direct fotosinteza, iar scăderea ei determină stagnarea proceselor de creștere și înflorire a plantei. Dacă nu are cel puțin 6 ore de lumină pe zi, lăstarii se alungesc și mușcata nu mai înflorește, iar în final aceștia devin prea slabi ca să se mai poată susține. Înflorirea este maximă atunci când așezați mușcatele pe latura sudică a casei. Dacă plantele au lumină multă, atunci și culoarea florilor este mai intensă, așa că un pervaz luminos e o alegere foarte bună. Puteți opta cu succes să țineți mușcatele și pe un balcon deschis vara și toamna, ele putând rezista și dacă temperaturile scad până la 5 grade Celsius. Înflorirea plantelor e rezultatul variațiilor de temperatură dintre zi și noapte. Temperaturile mai mici noaptea determină o mai bună utilizare și conservare a substanțelor care sunt sintetizate ziua. Temperatura optimă pentru creștere și înflorire este de 18-20 de grade Celsius ziua și cu 6-8 grade Celsius mai mică noaptea, diferență care în condițiile climatice de la noi poate fi asigurată natural, dacă planta stă în aer liber.
De asemenea, mușcatele nu trebuie udate în farfurie. Ele se udă de sus, prin turnarea apei direct în ghiveci. Apa stătută favorizează apariția multor boli și poate să ducă la putrezirea rădăcinilor. E bine să folosim întotdeauna vase cu drenaj bun și să ne asigurăm că găurile de scurgere nu sunt astupate cu pământ. Calitatea apei folosite este și ea foarte importantă. Cea mai bună este, evident, apa de ploaie, dar nu o avem întotdeauna la îndemână, așa că atunci când folosim apă de la robinet e bine să o lăsăm timp de 24 de ore, să se elimine clorul și să nu udăm plantele cu apă rece, pentru că riscăm să le omorâm, mai ales în zilele caniculare. Apa ar trebui să aibă aceeași temperatură cu mediul ambiant.
Pe frunzele mușcatelor nu e bine să pulverizăm apă și nici să le udăm, pentru că se pătează. Același lucru e valabil și pentru flori, care vor putrezi dacă rămâne apă pe ele. Mușcatele nu fac parte dintre plantele care suportă bine umezeala, dimpotrivă.
Plantele pot fi atacate de fungi, bacterii sau virusuri și afectează cel mai adesea frunzele și tulpina. În toate cazurile în care apar boli, părțile afectate trebuie îndepărtate, tăiate, cu instrumente dezinfectate. Udările trebuie reduse dacă apa în exces e un factor favorizant al bolii. Cea mai comună boală a mușcatelor este putregaiul cenușiu, o micoză produsă de ciuperca Botrytis cinerea. E cea mai comună boală a mușcatelor, o identificăm ușor pentru că pe frunze apare un puf cenușiu. Dezvoltarea ciupercii e favorizată de umiditate și temperaturile ridicate. Sporii sunt împrăștiați prin aer și ciuperca poate să infecteze țesuturile intacte, dar în special pe cele rănite. Putregaiul bacterian e o altă boală gravă pe care o pot dezvolta mușcatele, produsă de bacteria Xanthomonas pelargonii, care produce o boală incurabilă. Frunzele se pătează, culorile merg de la galben la brun-închis. Dacă tăiem lăstarul se vede îngălbenirea vaselor conductoare. Recomandările privesc măsurile de prevenție, pentru că combaterea e aproape imposibilă: dezinfecția termică a solului și ghivecelor, dar și a insectelor care înțeapă și pot transmite boala.
Fertilizarea excesivă poate și ea să aducă apariția unor boli, cum ar fi rugina frunzelor sau făinarea.