Intreaga lui viata si-a dedicat-o zidirii Bisericii lui Hristos, pentru care nu a crutat nimic, nici macar pe sine. Cuvantarile sale sunt de o inaltime neegalata nici pana astazi, prin ele sfantul urmarind zidirea celor sfinte in inimile crestinilor si atacarea abuzurilor de orice fel, politice si autoritaea din Biserica si din Imperiul Roman din acea vreme.
Ajuns in cele din urma episcop si Patriarh al Constantinopolului, el a fost exilat de trei ori de catre imparateasa bizantina Eudoxia. De fiecare data, motivul exilarii sale a venit din viata sa de nevointa, pe care cei de langa el o pizmuiau, vazand in ea caderile lor. In cel de-al treilea exil, Sfantul Ioan Hrisostom a si murit, dupa o calatorie lunga de trei luni de zile, sub stricta supraveghere, in conditii foarte aspre. El a murit la data de 14 septembrie 407, in localitatea Comana - Komana din Pont. Trupul sau a fost inmormantat in Komana, unde a si ramas vreme de 30 de ani. Cu toate ca el a adormit intru Hristos in ziua de 14 septembrie, el este pus in calendar in data de 13 noiembrie, in ziua de 14 septembrie fiind praznuita Inaltarea Sfintei Cruci.
Pomenirea mutarii Sfintelor sale Moaste din Komana, in Constantinopol, se face pe data de 27 ianuarie. Moastele Sfantului Ioan Hrisostomul au fost duse mai intai in Biserica Sfantului Apostol Toma, numita “a lui Amantie”, iar dupa aceea la Biserica Sfanta Irina. A doua zi, dis de dimineata, Sfintele sale Moaste au fost asezate intr-o mult cinstita lacra, iar mai apoi duse in Biserica Sfintii Apostoli. Cand a fost asezat in mareata biserica, din gura Sfantului Ioan s-au auzit cuvintele: “Pace tuturor”. Cu mare cuviinta, mai apoi, racla cu Sfintele Moaste a fost ingropata in pamant, in Sfantul Altar, langa Moastele Sfantului Grigorie Teologul, iar cand se savarsea Sfanta Liturghie, a carui autor si era sfantul, se faceau mari minuni. Cinstirea sfintelor lui Moaste s-a generalizat inca din secolul al IX-lea.
In ce priveste opera, putem spune ca acesta lasa posteritatii o opera uriasa, inegalabila atat ca dimensiuni, cat si prin continut, cuprinzand 18 volume in editia Migne (vol. 47-64), comparabila doar cu cea a lui Origen sau a Fericitului Augustin. Dintre anticii antiohieni, Sfantul Ioan este singurul ale carui scrieri au dainuit, in timp, aproape in intregime. Acest privilegiu este datorat personalitatii autorului, dar nu intr-o mai mica masura, valorii lor. Nici un scriitor oriental nu a obtinut in asemenea masura admiratia si aprecierea posterioritatii.
Scrierile Sfantului Ioan Gura de Aur, dintre cele mai bogate si alese ale literaturii mondiale, s-au pastrat aproape in totalitate. Opera sa contine tratate, omilii, cateheze, comentarii biblice, cuvantari, epistole, precum si carti de cult, dintre care cea mai celebra, ramane, fara indoiala, Slujba Sfintei Liturghii, dupa care se oficiaza Liturghia in cea mai mare parte a Bisericii Ortodoxe.
Majoritatea acestor scrieri sunt la origine predici sustinute de Sfantul Ioan in Antiohia si Constantinopol. Unele dintre acestea nu au fost scrise propriu-zis de Ioan, ci stenografiate de tahigrafi in timp ce el le vorbea credinciosilor, iar inaintea editarii acestora, erau verificate si corectate de Sfantul Ioan.
Toate scrierile Sfantului Ioan atrag si uimesc intr-atat incat il cuceresc cu totul pe cititor. Operele sale literare sunt un izvor nesecat nu doar pentru teologi, ci si pentru arheologi si pentru istoricii culturii.
Rugăciune către Sfântul Ioan Gură de Aur, Hrisostomul
O, luminătorule a toată lumea, preabunule Părinte Ioane Gură de Aur, stâlp și întărire a Bisericii, povățuitorule al pocăinței, ajutător al bolnavilor și apărător al celor necăjiți, sărguiește degrab a ne ajuta; izbăvește turma lui Hristos de lupii ce o răpesc și pe toți creștinii îi păzește de gâlcevile lumești, de cutremur, de venirea altor neamuri, de robie, de sabie și de războiul cel dintre noi, de foamete, de potop, de secetă, de boli și de moarte năprasnică. Miluiește-ne și pe noi, cei care cu mintea, cu lucrul și cuvântul suntem întru întunericul păcatelor, pentru ca prin rugăciunile tale, să ne izbăvim de mânia lui Dumnezeu și de chinul cel veșnic. Dăruiește-ne iubirea și râvna ta pe care le-ai arătat Bisericii lui Hristos. Luminează mintea noastră cu lumina dumnezeieștilor învățături și ajută-ne să ajungem întotdeauna la înălțimea gândului smerit, spre slava lui Dumnezeu și a noastră mântuire. Amin.