Teribilă emisiunea lui Mihai Gâdea cu Gică Popescu, întâia apariţie a căpitanului naţionalei. Gică Popescu primul căpitan de altă origine decât cea cataluneză în fruntea Barcelonei. “După acea perioadă grea din soarta mea, eu am simţit România mea în privirile prietenoase ale oamenilor obişnuiţi, acei români mulţi care veneau la mine pe stradă strângându-mi mâna şi spunându-mi vorbe bune. Această Românie mă face să nu plec niciodată din ţară. Când jucam pentru naţionala României simţeam că tricoul cu tricolor arde pe mine, mă frigea tricolorul şi atunci trebuia să dau totul. Marele antrenor Cruiff mă numise căpitan al Barcelonei, l-a plasat pe fiul lui pe Jordi să stea cu mine în cameră în cantonamente, îl îndemna să înveţe de la mine ce înseamnă jucătorul profesionist”.
S-a sărbătorit Ziua Tricolorului, fanfara a intonat imnul, s-a cântat “Treceţi batalioane române Carpaţii”. “Plecat-am nouă din Vaslui şi cu sergentul zece...” şi s-a întors Peneş Curcanul târând piciorul cu rană. În bravul asalt asupra Plevnei, el şi camarazii săi au pus Tricolorul pe meterezele redutei, consfinţind Independenţa Țărilor Române.
Se minuna cunoscutul mareşal Mackensen cu tunurile lui perfecţionate: „Ne-au atacat nişte români în izmene, cu un steag şi la baionetă, încât n-am mai înaintat deloc”. Tricolorul în triunghiul morţii Mărăşeşti-Mărăşti-Oituz.
Mă aflam la poalele muntelui, de undeva dinspre culme coborau două conducte uriaşe care duceau apa din barajul Bicazului în turbinele născătoare de kilowaţi. Coborau conductele pe pantele muntelui printre brazi şi printre steaguri tricolore înfrăţite cu codrul.
Cu ochii umezi de lacrimi, trei fetiţe românce primeau medaliile de aur, argint şi bronz, toate medaliile gimnasticii mondiale, în timp ce trei steaguri tricolore urcau pe cele mai înalte catarge.
Mircea Lucescu făcuse din Şahtior câştigătoarea Cupei UEFA şi sentimentalul nea Mircea a făcut turul de onoare al stadionului înfăşurat în tricolor.
Te pup pe suflet, Tricolorule!