Vom încerca să găsim răspunsuri (pertinente) la întrebările expuse mai sus cu ajutorul psihoterapeuților Hal Arkowitz și Scott O. Lilienfeld în lucrarea „Adevăruri și mituri despre sănătatea mentală” (Editura Lifestyle, 2024): „Nu este cunoscută o cură anume pentru tulburarea Tourette, dar există câteva opțiuni de tratament”. Anume? „În urma unor studii de specialitate s-a constatat că unele medicamente, precum Haldol (denumire generică: haloperidol) și Orap (denumire generică: pimozidă), care blochează acțiunea neurotransmițătorului dopamină, sunt eficace în reducerea frecvenței și intensității ticurilor. Alte medicamente promițătoare sunt clonidina, care este și un medicament pentru presiunea sangvină, respectiv toxina botulinică, mai bine cunoscută cu numele de Botox”.
Schimbarea obișnuințelor
Tot aici: „Clonidina inhibă mesagerul chimic norepinefrină, despre care unii cercetători susțin că este implicat în tulburarea Tourette. Deși mecanismele de acțiune ale Botoxului în tulburarea Tourette nu sunt cunoscute, se pare că acesta acționează prin blocarea proceselor corporale implicate în ticurile faciale sau de mișcare. Unele dovezi preliminare sugerează că anumite terapii comportamentale, în special cele de schimbare a obișnuințelor, pot fi de ajutor pentru tulburarea Tourette. Nu se cunoaște dacă o combinație între aceste tehnici și medicamente produce un beneficiu suplimentar. Schimbarea obișnuințelor îi învață pe pacienți să devină conștienți de impulsurile premonitorii care preced ticurile și să învețe să practice acțiuni musculare incompatibile cu ticurile lor”.
Gesturi
De exemplu? „Pacienții care, în mod repetat, dau din braț cu violență către alte persoane pot învăța să-și îndrepte brațul încet către capul lor, atingându-și ușor părul. Nici această intervenție și nici alte metode nu sunt panacee, dar îi pot ajuta pe unii pacienți cu tulburare Tourette să-și controleze mai bine simptomele deranjante și să integreze mai ușor în societate”.
Împăratul Claudius și Mozart - victime ale tulburării Tourette?
Există cercetători și istorici care susțin că printre figurile istorice faimoase se numără câteva care este posibil să fi suferit de tulburarea Tourette: împăratul roman Claudius (din faimosul roman Eu, Claudius, împărat) şi scriitorul Samuel Johnson. Alții au speculat că și compozitorul Wolfgang Amadeus Mozart ar fi fost afectat de sindromul Tourette, deși dovezile sunt discutabile, constând în mare în sugestia că Mozart ar fi avut înclinația de a profera blasfemii și tendința către hiperactivitate, simptome ce apar de obicei în tulburarea Tourette. De asemenea, psihiatrul Arthur K. Shapiro și psihologa Elaine Shapiro, de la Universitatea Cornell, susțin că fata suferindă pe care s-a bazat personajul cărții din 1971 și al filmului de succes din 1973, Exorcistul, avea tulburarea Tourette. Potrivit lor, convulsiile, grohăiturile și limbajul profanator au fost greșit interpretate de către observatori, ca fiind semnele posedării demonice.
Schimbarea obișnuințelor îi învață pe pacienți să devină conștienți de impulsurile premonitorii care preced ticurile și să învețe să practice acțiuni musculare incompatibile cu ticurile lor”, Hal Arkowitz, psihoterapeut
„Deși mecanismele de acțiune ale Botoxului în tulburarea Tourette nu sunt cunoscute, se pare că acesta acționează prin blocarea proceselor corporale implicate în ticurile faciale sau de mișcare”, Scott O. Lilienfeld, psihoterapeut