Dacă nemții aplaudă decizia guvernului de la Berlin, ceilalți europeni o privesc altfel. Italia a reacționat prima, Mario Draghi, din postura de premier care predă postul, dar cu experiența uriașă de guvernator al Băncii Naționale a Italiei și apoi, pentru opt ani, la șefia Băncii Central Europene, consideră că suma uriașă alocată de Germania spre economie distorsionează concurența în UE și poate fi considerată un ajutor de stat. Și alte țări cred că „pachetul german” le pune în inferioritate, posibilitățile lor reduse bugetare neputând aloca asemenea sume de susținere a propriilor economii și a populației. Discrepanța conduce la o diferență de tratare a cetățenilor din UE, chemați să fie solidari în fața penuriei energetice, dar care constată că au „cojoace” diferite de protecție. Viktor Orban făcuse la Budapesta o caracterizare tranșantă a stării de „solidaritate”, considerând că măsura Germaniei este începutul canibalismului în UE. Orban, cu demagogia lui caracteristică, a cerut o reacție de la Bruxelles față de ceea ce înseamnă „distrugerea unității europene”, la care, considerăm că Ungaria lucrează din greu.
La reuniunea Ecofin a miniștrilor de finanțe ai UE, de marți, din Luxemburg, evident că subiectul sensibil nu putea fi ocolit. Comisarii europeni pentru Economie și Piața internă, Paolo Gentiloni și Thierry Breton, au considerat că instrumentele financiare trebuie coordonate la nivel european pentru a răspunde la criza energetică. Aceasta ar impune deschiderea discuțiilor pentru o nouă datorie comună, așa cum s-a procedat pentru relansarea post-COVID în 2020. Germania, Austria și Suedia nu agreează însă ideea formării de noi fonduri comune de finanțări prin îndatorare și au cerut Italiei să finalizeze reformele fiscale promise. Discuția legată de nivelul până la care statele pot suporta facturile energetice prin compensări, plafonări, ajutoare directe este complicată, din cauza diferențelor de venituri, a nivelurilor de îndatorare și a resurselor energetice proprii. Ministrul german de finanțe a răspuns că 200 de miliarde alocate pentru sprijinirea economiei și a populației sunt proporționale cu mărimea țării și se întind pe doi ani.
Diferențele sunt accentuate și de politicile sociale, așa le abordează în programele de guvernare. Spania, cu o puternică reprezentare socialistă în guvern și parlament, propune un buget pe 2023 cu ajutoare substanțiale pentru familii, în timp ce balticii nu se pot întinde mai mult decât le este plapuma, mult intrată la apă de inflație și de prioritatea cheltuielilor pentru apărare.
Vicepreședintele Comisiei Europene, Valdis Dombrovskis, invită la solidaritate, dar nu uită să adauge, la fiecare reuniune pe domeniul finanțelor, că este necesară prudența bugetară, impusă de inflația care „arde” și obligă la dobânzi mari de politică monetară.
Solidaritatea europeană trece prin buzunarele fiecărui cetățean și se așteaptă de la Bruxelles mai multe răspunsuri concrete în sensul protecției la crizele în cascadă. De aceea, acum, când că se ridică tot mai apăsat multe voci critice, chiar dizolvante la adresa UE, după modelul Brexit, devine esențial să fie palpabile avantajele apartenenței la marea construcție europeană.
La Consiliul Ecofin, care a adoptat programul de finanțare REPowerEU, proba de solidaritate a fost trecută cu bine, România fiind a șasea țară beneficiară a noilor fonduri, cu o anvelopă de 1,4 miliarde de euro. Se cuvine subliniată prestația în negocieri a echipei Ministerului Finanțelor, care a reușit dublarea sumei obținute față de propunerea inițială a Comisiei Europene, din luna mai 2022, care era de 720 de milioane de euro. Prin regulamentul aprobat de Ecofin în reuniunea de marți, este acceptată și propunerea susținută și de România privind includerea în REPowerEU a unor măsuri privind independența energetică, la care se adaugă și posibilitatea finanțării unor scheme de ajutor pentru categoriile defavorizate și combatere a sărăciei energetice.
Conflictul din Ucraina, și el o probă de solidaritate, a avut la Ecofin un capitol distinct. Dombrovskis a prezentat un grafic de recuperare a ajutorului financiar pentru Ucraina, promis în luna mai la nivelul de 9 miliarde de euro. Memorandumul semnat prevede ca două miliarde să fie donate în luna octombrie și încă 3 miliarde de euro până la sfârșitul anului. O evaluare anterioară a FMI, la începutul conflictului, aprecia la 7 miliarde de euro necesarul lunar pentru finanțarea funcționării statului ucrainean. Pomparea de ajutoare devine o componentă cu greutate în bugetul UE, neluată în calcul la începutul anului 2022. Problema păcii devine astfel și o chestiune de echilibru financiar.