O femeie din Argeș îți caută copilul pe care nu l-a mai văzut de aproape 50 de ani. Dată spre adopție, fără acceptul ei, spune Constantina Costache, fata a ajuns la o familie de sași și acum știe că o cheamă Mariane. În 1970, a revăzut-o dintr-o întâmplare, dar fata a dispărut după cinci ani. Mama ei a împlinit 100 de ani și singura ei dorință este să își mai țină fiica de mână.
Constantina și Constantin Costache s-au cunoscut la CAP-ul din satul Bădiceni, comuna Vedea, și s-au iubit o viață întreagă. Căsătoriți, ei au avut cinci copii, patru fete și un băiat. În 1957, Constantina a adus pe lume tripleți, singurii din localitatea mică din Argeș și cam bolnăvicioși. Cele trei fete au fost botezate Maria, Iuliana și Elena și au stat o perioadă într-un spital, pentru a fi tratate. Acasă au mai ajuns doar doi copii. Ultima fată, Elena, era deja dată spre adopție direct din locul în care a fost îngrijită.
Fata ar locui în Germania
„Părinții mei erau săraci, noi, bolnave, dar au spus că își vor lua copiii acasă, nu au vrut să ne lase acolo. Mama povestește că adopția s-a făcut fără acordul ei și sora mea a ajuns la o familie de sași, departe, la sute de kilometri de noi. Atunci nu a avut nimeni posibilitatea să o mai caute, așa că am crescut separate”, ne-a mărturisit Maria Rada, una dintre cele trei surori. Aceasta povestește că a aflat întâmplător unde locuia sora sa, în 1970, când a fost confundată cu ea, într-o gară.
„Locuia la Mediaș și i-am trimis o scrisoare, i-a povestit și prietena ei și, o vreme, am tot comunicat. Apoi, eu și mama mea am mers la Mediaș să ne vedem și a avut loc prima întâlnire la care am avut emoții atât de puternice, încât nu îmi mai amintesc nici ce ne-am spus. Cert este că apoi a venit și ea la noi, a stat câteva zile și a fost în regulă totul. Părinții adoptivi au numit-o Mariane și noi i-am spus că ea fusese botezată Elena. Ne-am mai văzut până în 1975, când ea ne-a anunțat că pleacă din țară”, mai povestește Maria Rada.
Un secol de viaţă
Mamă lăsată fără una dintre fiice, Constantina și-a pierdut apoi și soțul. Văduvă a unui veteran de război, femeia și-a crescut așa cum a putut copiii rămași lângă ea și a ajuns să împlinească, pe 19 februarie, 100 de ani. Au sărbătorit-o toate rudele, care i-au organizat o petrecere mare în localitate. Femeia a purtat aceeași ie ca și la nuntă, una cusută de ea pentru momentele speciale. Este sănătoasă și liniștită că una dintre fete s-a mutat de la București la ea să o îngrijească, dar tuturor le-a spus că și-ar dori să își revadă fata ce a crescut departe de ea. „Vă dați seama că mama mea, la vârsta asta, nu ne mai cere nimic material. Doar liniște. Și eu aș vrea să îmi regăsesc sora, mai ales că destinul ne-a tot legat. Semănând foarte bine, deseori mă salutau oameni pe care eu nu îi cunoșteam, mai ales vara, la mare. Chiar m-am împrietenit cu amici de-ai ei, cu foşti colegi de facultate, dar am pierdut legăturile”, mai spune Maria Rada.
„Fiind tripleți, semănăm și, în 1970, pe mine m-a confundat o prietenă de-a surorii mele cu ea. Eram în gară și ea a venit să mă salute. Așa am aflat unde este”, povesteşte Maria Rada, o altă fiică