Primul proces în cazul 'nou-născuţilor furaţi' în timpul franchismului s-a deschis marţi la Madrid, după decenii de la primele dezvăluiri în legătură cu acest scandal, care s-ar putea să vizeze mii de copii sustraşi de la mamele lor şi încredinţaţi unor familii de adopţie sub dictatura lui Francisco Franco, relatează AFP.
În cadrul acestui trafic, început în timpul dictaturii lui Franco (1939-1975), deseori cu complicitatea Bisericii Catolice, copiii erau luaţi de la părinţii lor după naştere, declaraţi morţi fără să li se ofere părinţilor vreo dovadă şi apoi adoptaţi de către cupluri sterile, de preferinţă apropiate regimului naţional-catolic.
După Războiul Civil (1936-1939), obiectivul era de a le pedepsi pe opozante, acuzate că transmit ''gena roşie'' a marxismului, a afirmat Soledad Luque, preşedinta asociaţiei ''Toţi copiii furaţi sunt şi copiii mei''.
Apoi sunt copiii născuţi în afara căsătoriei sau în familii sărace sau foarte numeroase, care au fost mai mult vizate începând din anii 1950. Traficul a continuat şi sub democraţie, cel puţin până în 1987, data reformei legii privind adopţia, din motive ''aproape pur economice'', a precizat Soledad Luque.
În total, potrivit asociaţiilor, ar putea fi vorba de zeci de mii de nou-născuţi furaţi.
În pofida amplorii scandalului, denunţat prima dată în presă în 1982, nici una din cele peste 2.000 de plângeri depuse, potrivit asociaţiilor, nu a ajuns la un rezultat. ''Ceea ce uneşte cele trei epoci este cuvântul 'impunitate' '', a afirmat Soledad Luque, a cărei cerere ce avea drept scop să-şi găsească fratele geamăn a fost clasată.
Acelaşi fenomen s-a întâmplat în Argentina în timpul dictaturii militare (1976-1983). Circa 500 de nou-născuţi au fost smulşi de la deţinute şi încredinţaţi spre adopţie unor familii de militari sau civili care susţineau dictatura. Doi foşti şefi ai juntei, Jorge Videla şi Reynaldo Bignone, au fost condamnaţi în 2012 pentru furturi de copii.