Indiferent de orientarea lor politică, guvernele care s-au succedat la conducerea României în perioada 2004-2017 au avut un numitor comun: impozitarea muncii la un nivel ridicat şi păstrarea unor impozite şi taxe reduse pe proprietate, pe profit şi pe câştiguri din capital. Statistica Ministerului Finanţelor arată că impozitarea consumului este, ca pondere în PIB, sub taxarea muncii, iar impozitarea profitului este peste cea a averilor şi a câştigurilor de pe piaţa din capital.
Produsul Intern Brut al României a crescut de aproape 3,5 ori în perioada 2004-2017, el urcând de la 248.747,6 milioane de lei la 858.332,8 milioane de lei. În ceea ce priveşte bugetul general consolidat, acesta a urcat de la 76.956,1 milioane de lei la 251.866,5 milioane de lei, dar raportat la PIB a scăzut ca pondere de la 30,9% la 29,3% anul trecut. Evoluţia bugetului general consolidat pe principalele surse de venit în perioada menţionată arată că, în timp ce ponderea impozitului pe venit şi salarii a crescut ca valoare în PIB de la 2,9% în 2014 la 3,5% în 2017, impozitul pe proprietate, care oricum avea o pondere foarte redusă în PIB, a scăzut de la 0,7% la 0,6%. De asemenea, impozitul pe profit a coborât de la 2,6% la 1,7% din PIB, el rămânând însă superior impozitului aplicat câştigurilor de capital, care s-a redus ca pondere de la 0,2 % din PIB în 2004 la 0,1% din PIB anul trecut. Acest mod de aşezare a impozitării este departe de a fi stimulativ pentru forţa de muncă, iar rezultatul acestei politici eronate susţinute de toate partidele politici în ultimii 14 ani, dar perioada poate fi extinsă fără teamă de a greşi, este deja vizibil şi el înseamnă criza acută a forţei de muncă. Dacă impozitul pe profit s-a diminuat constant ca procentaj în PIB, ajungând de la 2,6% (6.483,8 milioane de lei) în 2004 la 1,7% (14.732,1 milioane de lei) în 2017, în schimb, impozitul pe salarii a crescut, ajungând să reprezinte anul trecut 3,5% din PIB (30.143,1 milioane de lei), adică mai mult decât dublu comparativ cu acesta.
Cheltuielile sociale, o creştere constantă
O atenţie specială au acordat toate guvernele protecţiei sociale, aici cheltuielile crescând constant. Dacă în 2004 acestea se ridicau la 22.390,7 milioane de lei, reprezentând 9% din PIB, anul trecut ele ajunseseră la 92.570,9 milioane de lei, ceea ce a însemnat o pondere de 10,8% din PIB, acesta fiind cel mai mare procent înregistrat în intervalul analizat. Grija faţă de această categorie socială a avut un substrat evident, ea fiind o masă electorală uşor de manevrat.
Restructurare prin creşterea cheltuielilor
Restructurarea aparatului bugetar, clamată de toate partidele a rămas până astăzi doar o vorbă în vânt, dovadă cu numărul angajaţilor a crescut permanent. Dacă în 2004 cheltuielile de personal au fost de 17.612,1 milioane de lei, reprezentând 7,1% din PIB, anul trecut au ajuns la 69.611,4 milioane de lei, reprezentând 8,1% din PIB. De remarcat că nici în anii crizei economice aceste cheltuieli cu personalul bugetar ca procent în PIB nu s-au redus, ci dimpotrivă, au crescut. Dacă în 2007 au fost de 7,9% din PIB, în 2008 ajungeau la 8,5%, în 2009 la 8,9%, pentru ca în 2011 să fie de 8,1%.
Investiţiile, tot mai mici ca pondere în PIB
Cheltuielile salariale au evoluat însă în contrasens cu investiţiile de capital. De exemplu, în 2007 acestea au reprezentat doar 3,5% din PIB, de aproape două ori mai puţin decât cele de personal. Anul trecut, investiţiile de capital au ajuns la cel mai mic nivel în intervalul analizat, de numai 2,3 din PIB (19.558,9 milioane de lei), şi asta în timp ce salariile bugetarilor au reprezentat peste 8% din PIB.
Austeritatea a ocolit cheltuielile statului
Statul se dovedeşte a fi mână spartă în ceea ce priveşte cheltuielile sale curente, în 14 ani acestea crescând de 3,6 ori, de la 17.612,1 milioane de lei la 69.611,4 milioane de lei. Raportate la PIB, cheltuielile curente au crescut astfel de la 28,7% la 30%, ele deţinând cea mai mare pondere comparativ cu celelalte categorii de cheltuieli. Trendul crescător a fost păstrat inclusiv în anii de criză economică când PIB-ul a scăzut de la 538 miliarde de lei la 526 miliarde de lei (2008-2009).
6,2% a fost anul trecut ponderea veniturilor din TVA în PIB, după ce în 2004 acestea reprezentau 6,7%.
Ponderea veniturilor din accize a rămas aproape constantă ca procent din PIB, în intervalul 2004-2017 ponderea lor scăzând uşor de la 3,2% (7,9 mld. lei) la 3,1% (26,6 mld. lei).
14 ani de deficit bugetar
Fără nicio excepţie, în perioada 2004-2017, bugetul general consolidat a înregistrat deficite, cele mai mari fiind în 2009, când s-a ridicat la 36.435,4 milioane de lei (6,9% din PIB), şi în 2010, când a fost de 33.607,8 milioane de lei (6,3% din PIB). Anul trecut s-a înregistrat un nou vârf al deficitului bugetului general consolidat, acesta fiind de 28.294,7 milioane de lei (2,8% din PIB). Menţinerea deficitului în aceste limite s-a făcut însă în fiecare an prin tăierea investiţiilor publice.