Ei bine, regulile acestea nu se aplică în cazul instituţiilor statului, care îşi permit să evalueze acelaşi teren la 10 milioane de euro sau la 60 de milioane de euro. Acelaşi teren. Sigur, niciuna dintre evaluări nu ştim dacă e făcută după vreuna dintre grilele despre care vă vorbeam mai devreme, pe care statul ni le impune nouă.
Normal, statul e peste noi şi e mai bun ca noi - noi, ăştia care îl finanţăm, care îi plătim din banii noştri, care îi asigurăm până la urmă toate condiţiile ca să îşi manifeste incompetenţa. Pentru că doar despre asta poate fi vorba sau despre rea-voinţă, dacă tu, stat, prin două instituţii ale tale, evaluezi un teren cu o variabilă atât de mare.
Desantul pe care îl practică, atacurile frecvente la adresa celor care ar trebui să fie protejaţi, toate astea pun statul român, în totalitatea sa, în postura unui terorist de care, din păcate, nu ai cum să scapi. Îi găseşti incompetenţa peste tot. În şcoli, în spitale, în birourile celor plătiţi să te ajute, dar care se răstesc la tine ca la un infractor venit să le fure din buzunare, peste tot. Nu e uşor să trăieşti aici, domnule (sau doamnă?) Stat Român!