Autoturismele au parte de o fiscalitate aparte suplimentară, de la impozitul local la taxe verzi și pe lux. De ce n-ar fi taxate la fel de aspru și alte bunuri de folosință îndelungată, precum mașinile de spălat rufe și vase, frigiderele, aspiratoarele și roboții de bucătărie? Doar pentru că acestea din urmă nu sunt mijloace de locomoție? Și tot așa: de ce să fie majorate taxele pe proprietate atunci când prețul activelor imobiliare s-a instalat pe un trend de scădere? După cum ne putem întreba: de ce există un program guvernamental de stimulare a achiziției unor bunuri, mașinile, care sunt suprataxate?
Și, în fine, dacă statele evită dubla impunere a veniturilor, de ce sunt acceptate în interiorul țărilor lor când se percep taxe locale pentru o mașină cumpărată dintr-un salariu deja impozitat?!
Dar oricum ar fi, automobilele sunt, la fel ca imobilele, proprietate, “certificată” prin legislația fiscală. De ce i se aduce atingere acesteia cu limitatoarele de viteză? Oamenii au conștiința ca să meargă în așa fel, încât să nu afecteze drepturile de proprietate ale celorlalți, de ce proprietății lor i se aduce atingere prin intermediul unor reglementări de inspirație eruropeană?
Haideți să revedem întregul “circuit”. Limitatoarele de viteză “europene” sunt cumpărate cu bani din dubla impunere locală ca să fie deteriorată proprietatea taxată și prin intermediul Programului Rabla să se cumpere alte mașini. Iată o succesiune de acțiuni în care nu intervin deloc relațiile de piață și probabil din acest motiv asistăm la alocarea ineficientă a resurselor.