n cea mai mare parte a istoriei omenirii, visele au fost considerate aproape mistice, mesaje de la zei, demoni sau strămoși. „Ultimul loc din care și-ar putea imagina cineva că vin visele era materia aparent inactivă din creierele noastre. Mintea în timpul somnului era considerată latentă, pasivă”, spune neurochirurgul și neurobiologul american Rahul Jandial.
Dovezile științifice din secolul trecut, și mai precis din ultimele decenii, au infirmat această idee.
Fazele somnului
Creierul rămâne în activitate constantă în timp ce dormim, în special în timpul fazei REM — când au loc majoritatea viselor, inclusiv cele mai vii și elaborate — timp în care activitatea cerebrală crește chiar și în unele regiuni, în comparație cu starea de veghe.
Somnul este un proces activ format din două faze care alternează ciclic pe parcursul nopții. Pe de o parte, există faza non-REM, care reprezintă aproximativ 80% din timpul de somn la adulți. Pe de altă parte, există faza REM, care reprezintă 20%.
„Când adormim, intrăm în somn non-REM și apoi trecem la somn REM, în aproximativ 90 de minute, completând un ciclu de somn”, explică Ainhoa Álvarez, neurofiziolog clinician la Unitatea de Somn a Organizației de Servicii de Sănătate Araba. „Într-o singură noapte, trecem în mod normal prin patru până la cinci cicluri de somn, cu particularitatea că somnul REM durează mai mult de fiecare dată. Prin urmare, este mai ușor să ne trezim din somn REM dimineața și să ne amintim ce am visat. Dar chiar dacă nu ne amintim, tot visăm.”
Visele apar și în timpul somnului non-REM, dar, așa cum a remarcat și Gerard Mayà, neurolog la Spitalul Clínic din Barcelona, acestea sunt de obicei „foarte simple, iar probabilitatea de a ni le aminti este mult mai mică”.
Importanța viselor
Conform unui studiu realizat la spitalul spaniol, folosind date de la 1.000 de pacienții din Unitatea de Somn, 60% dintre persoanele care au intrat în somn REM în timpul unui somn scurt și-au amintit că au visat atunci când au fost întrebate imediat după trezire. Această cifră a scăzut la 20% pentru cei care au rămas în somn non-REM profund.
„Factorul determinant pentru amintirea viselor este somnul REM”, spune Mayà. Potrivit expertului, această fază la persoanele care își amintesc visele mai frecvent are două caracteristici speciale. Pe de o parte, creșterea activității cerebrale în două regiuni specifice (joncțiunea temporoparietală și cortexul prefrontal medial), care s-au dovedit a fi mai active în timpul veghei și al somnului REM la persoanele care își amintesc frecvent visele. Pe de altă parte, un tip de activitate electrică vizibilă pe o electroencefalogramă, oscilațiile theta frontale, în special chiar înainte de trezire.
Dar de ce visăm? Jandial dezvăluie mai multe teorii care rămân încercări plauzibile de a răspunde la această întrebare. Prima sugerează că visele sunt un fel de simulare virtuală în care testăm diferite răspunsuri la amenințări sau situații și ne imaginăm consecințele. Acest lucru ar explica de ce, în diverse studii efectuate în ultimul secol, visele participanților se repetă adesea, indiferent de locația lor geografică sau de statutul socio-economic: visăm cum cădem, că suntem urmăriți sau atacați, că ajungem târziu, că încercăm să facem ceva în mod repetat, fără succes... Nu există dovezi științifice, dar această realitate sugerează o anumită influență genetică, ca și cum caracteristicile și conținutul viselor ar fi, potrivit neurochirurgului, „programate în ADN-ul nostru”.
O altă teorie sugerează că visarea menține creierul activ și pregătit, chiar și în timp ce dormim, astfel încât, atunci când ne trezim, creierul poate deveni rapid activ și alert. Mai mult, faptul că visele sunt adesea suprarealiste l-a determinat pe neurocercetătorul american Erik Hoel să propună așa-numita ipoteză a creierului supra-adaptat, conform căreia visele ne ajută să generalizăm ceea ce învățăm în timpul orelor de veghe, ceea ce ar putea duce la o gândire mai flexibilă și mai creativă.
Acest lucru ar explica de ce formații, precum The Beatles sau The Rolling Stones, printre altele, au visat cântece pe care le-au scris ulterio,r la trezire, sau de ce unele vise au precedat descoperiri tehnologice sau științifice, cum ar fi mașina de cusut, modelul atomic al lui Bohr sau tabelul periodic al elementelor.
În cele din urmă, există ceea ce Jandial numește „teoria visului”, în care visele acționează ca un fel de terapeut nocturn care ne ajută să procesăm și să gestionăm emoțiile legate de anxietate - o teorie susținută recent de unele cercetări științifice. „Visarea este fundamentală pentru reglarea emoțională. Visarea, pe de o parte, ajută la amintirea experiențelor valoroase și, pe de altă parte, la uitarea celor dureroase”, spune Álvarez.
Expertul explică faptul că amigdala, o structură a creierului cheie pentru procesarea emoțiilor, în special a fricii și a anxietății, joacă un rol important în timpul somnului: „În timpul somnului, în special în faza REM, amigdala este extrem de activă și participă la consolidarea memoriei emoționale.”
Experții consultați sunt de acord că toate teoriile pot conține un sâmbure de adevăr. După cum spune Jandial, , „Nu ar trebui să ne așteptăm să existe un singur motiv pentru care visăm, așa cum nu există un singur motiv pentru care gândim când suntem treji.”
Medicina somnului, o știință nouă
Álvarez subliniază că știința și medicina somnului au încă o istorie scurtă, mai puțin de un secol. „Încă mai avem multe de învățat. Iar visele sunt marea necunoscută”, recunoaște ea.
Unul dintre misterele nerezolvate este adevărata importanță a viselor pentru sănătatea noastră. După cum notează Jandial, se vorbește mult despre nevoia de a dormi pentru a rămâne sănătoși, dar se întreabă dacă ceea ce avem nevoie cu adevărat nu este timpul de somn, cât visarea.
„Somnul este extrem de important, iar visarea - indiferent dacă ne amintim de ea a doua zi sau nu - este un alt element al somnului sănătos”, adaugă Mayà.
Potrivit neurologului, majoritatea medicamentelor antidepresive inhibă somnul REM, așa că atunci când se efectuează teste de somn la pacienții care iau aceste medicamente, este obișnuit să observe că aceștia nu intră în somn REM decât în ultimele ore de somn sau chiar se trezesc fără să fi intrat în această fază - ceea ce înseamnă că au mai puține șanse să aibă vise elaborate sau să și le amintească - dar aparent fără nicio problemă sau simptom. „Se poate ca somnul REM și visarea să nu fie la fel de necesare la adulți?”, se întreabă Mayà.
Mayà ridică o altă întrebare. Somnul REM reprezintă abia 20% din timpul de somn al adulților, dar pentru nou-născuți această fază reprezintă jumătate din timpul lor de somn, „ceea ce ar face posibil ca oamenii să viseze mai mult în primele etape ale vieții. De ce?”
Această îndoială, la rândul ei, poate deschide spațiu pentru noi întrebări: avem capacitatea de a visa de la naștere sau este nevoie de dezvoltarea altor abilități, cum ar fi cele vizuospațiale, limbajul sau memoria, pentru a fi posibil? Multe întrebări rămân. Știința somnului continuă să caute răspunsuri la toate acestea, potrivit english.elpais.com.