Iulie a confirmat deja tiparul unui Super El Niño
Luna Iulie a adus, în Statele Unite și Canada, tipare de presiune și temperatură aproape identice cu cele observate în timpul episoadelor puternice de El Niño din trecut. Prognoza pentru August anunță următoarea etapă: influența tot mai puternică a Pacificului începe să remodeleze curentul jet, un proces care se va amplifica spre Toamnă și Iarnă, potrivit Severe weather.
Oceanul Pacific, spre un record de intensitate
El Niño reprezintă o anomalie termică pozitivă la suprafața Oceanului Pacific ecuatorial, care perturbă profund tiparele globale de presiune și vânt. Analizele actuale arată o anomalie extrem de puternică deja instalată în regiunile-cheie ENSO, cu valori care depășesc +5 grade peste normal în anumite zone – o dezvoltare neobișnuit de rapidă comparativ cu evenimentele Super El Niño anterioare din istoricul disponibil.
Modelul NCEP CFSv2 confirmă acest traseu: anomalia depășește pragul de +3 grade, cu mult peste limita de +2 grade care definește un Super El Niño. Traiectoria actuală din 2026 este chiar mai accentuată decât cea a episoadelor Super El Niño precedente, ceea ce ar putea duce la un eveniment record, dacă tendința se confirmă.
Prognozele oficiale ale NOAA CPC susțin acest scenariu, indicând o probabilitate ridicată ca fenomenul să atingă vârful de intensitate spre finalul Toamnei și începutul Iernii, cu șanse semnificative ca acesta să intre în categoria „extrem”.
La baza acestei dezvoltări stă un val Kelvin – o masă uriașă de apă caldă formată în adâncul oceanului, împinsă la suprafață de episoade repetate de vânt de vest, și care alimentează direct anomalia de suprafață pe care o numim El Niño.
Efectul de „pod atmosferic” asupra întregii planete
Un Super El Niño amplifică schimbările sezoniere, modifică traseul și intensitatea sistemelor de presiune și generează fenomene meteo extreme la scară largă. Semnalul e deja vizibil: în Iulie, zona de presiune scăzută din America de Nord s-a deplasat spre vest, permițând un flux cald dinspre sud să se instaleze sub o creastă de presiune ridicată peste centrul și estul SUA și Canadei, în timp ce coasta de vest a rămas sub aer mai rece.
În Europa, o zonă puternică de blocaj cu presiune ridicată s-a format peste nordul continentului, amplificând căldura în vestul Europei, în timp ce nord-estul a rămas mai răcoros.
Semnătura atmosferică cea mai clară a acestui El Niño apare însă la altitudine, în jurul a 12 kilometri, unde analizele arată o mișcare puternică de aer ascendent peste Pacificul central și estic și o mișcare descendentă intensă peste Oceanul Indian – dovada unui „pod atmosferic” profund modificat, tipic pentru un episod El Niño puternic.
August: o „undă staționară” blochează atmosfera în loc
Prognozele pentru August arată o zonă persistentă de aer ascendent peste Pacificul central și estic, semn că fenomenul devine tot mai bine „ancorat” – ceea ce meteorologii numesc undă staționară atmosferică, o zonă practic fixă de presiune scăzută generată de intensitatea excepțională a El Niño.
În prima parte a lunii, prognozele arată o creastă de presiune peste vestul-centrul SUA și Canada, care va aduce temperaturi mai ridicate, în timp ce sudul Canadei și estul SUA ar putea intra sub influența unei zone de presiune scăzută, cu un flux inversat față de tiparul clasic. Vestul și centrul SUA vor resimți o anomalie caldă, în timp ce estul rămâne aproape de normal, iar precipitațiile vor fi mai abundente în est și nord-est și mai reduse în nordul și centrul-sudic al SUA.
Spre mijlocul lunii, tendința se apropie și mai mult de tiparul clasic El Niño: o zonă de presiune scăzută s-ar putea instala peste estul Statelor Unite, aducând temperaturi semnificativ sub normal în est și centru, precum și în sud-estul Canadei.
A doua jumătate a lunii: presiunea scăzută se mută spre est
Prognozele extinse pentru finalul lunii August confirmă acest tipar: presiune scăzută peste estul SUA și Canadei, creastă peste vestul-centrul continentului. Rezultatul – temperaturi normale sau sub normal în est, cu căldura concentrată în sudul-centrul și nordul SUA, respectiv sudul Canadei. Această configurație alimentează un curent de jet subtropical tot mai puternic, care va continua să se amplifice spre Toamnă și va contura un curent de jet Pacific intens peste sudul SUA până la venirea Iernii.
Europa rezistă, deocamdată, presiunii venite din Pacific
Spre deosebire de America de Nord, Europa nu resimte încă blocajul clasic de presiune ridicată din nord specific El Niño. În prima parte a lunii August, prognozele arată, în schimb, o zonă de presiune scăzută peste nord, cu presiune ridicată peste centrul, sudul și sud-estul continentului – aducând vreme caldă și uscată pe majoritatea teritoriului, cu excepția nordului și nord-vestului, unde rămân temperaturi apropiate de normal și mai multe precipitații.
Spre a doua jumătate a lunii, zona de presiune ridicată se deplasează spre est, iar valul de căldură se mută în aceeași direcție, readucând condiții mai apropiate de normal în vestul și centrul Europei.
De ce contează tipul de El Niño pentru Iarna 2026-2027
Nu toate episoadele El Niño produc aceleași efecte globale. Locul exact al anomaliei termice din ocean joacă un rol esențial: un El Niño de tip „Pacific Central” lovește direct curentul jet și generează un tipar de undă puternic, în timp ce un eveniment de tip „Pacific Estic”, cu căldura concentrată mai spre est, interacționează mai puțin eficient cu vânturile de altitudine, producând un efect ceva mai atenuat asupra emisferei nordice – ceea ce ar explica reacția mai lentă a Europei.
Prognozele pentru perioada Octombrie-Decembrie clasifică evenimentul din 2026 drept unul de tip Pacific Estic (EP), însă cu o anomalie termică ce depășește +4 grade în regiunea ENSO principală – un nivel considerat extrem.
Chiar și așa, intensitatea excepțională a fenomenului va domina tiparul de Iarnă. Comparațiile dintre episoadele moderate și cele extreme arată că, la nivel de altitudine medie, un El Niño extrem produce o remodelare mult mai agresivă a curentului jet: un jgheab de presiune scăzută mai adânc peste Pacific și o creastă puternică peste Canada formează un „culoar atmosferic” care blochează vremea blândă în nord și alimentează un traseu activ de furtuni peste sudul Statelor Unite.
Tocmai această diferență explică de ce iernile marcate de un „Super” El Niño produc anomalii de temperatură și precipitații mult mai pronunțate decât evenimentele obișnuite. Prognoza de Toamnă arată deja un tipar neobișnuit de avansat pentru acest stadiu al anului – presiune ridicată peste Canada, zona de presiune scăzută specifică El Niño peste Pacific și o zonă de presiune scăzută peste sudul SUA, extinsă spre Atlantic –, semn că fenomenul își pregătește deja impactul major pentru lunile ce urmează.