Iar judecătorii, procurorii și alți angajați ai instanțelor și parchetelor nu mai pot fi trași la răspundere disciplinară pentru nerespectarea deciziilor CCR sau ale hotărârilor Înaltei Curți de Casație și Justiție în materia recursurilor în interesul legii sau al dezlegării chestiunilor de drept. Așa arată noua formă a Statutului judecătorilor și procurorilor, adoptată de Parlament, în ciuda petițiilor semnate și transmise aleșilor sau în pofida opoziției Consiliului Superior al Magistraturii. Această formă a Statutului a ajuns, grație Avocatului Poporului, pe masa judecătorilor Curții Constituționale. Criticile formulate sunt cu adevărat zdrobitoare, cu atât mai mult cu cât inițiatorii legii spun că aceste prevederi constituie „jalon” de bifat în PNRR.
Primele reglementări considerate ca fiind neconstituționale din noul statut al judecătorilor și procurorilor sunt articolul 206 și articolul 234 alineat 2. Renate Weber arată că legea adoptată săptămâna trecută de Parlament conține o serie de reglementări aflate în antiteză cu regula incompatibilității, conferind judecătorilor și procurorilor dreptul de a deține funcții în organisme publice și private. Spre exemplu, se permite ca „judecătorii și procurorii, magistrații asistenți și personalul de specialitate juridică asimilat acestora să fie liberi să organizeze sau să adere (…) oricărei persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial, putând face parte din organele de conducere ale acestora”.
Asta, în timp ce, la articolul 234 alineat 2 din aceeași lege, „judecătorii, procurorii (…) pot fi membri ai unor comisii de examinare sau de întocmire a proiectelor de acte normative, a unor documente interne sau internaționale și pot avea calitatea de expert în proiecte cu finanțare externă în domeniul justiției”.
Aceste noi prevederi intră în contradicție cu regimul strict al incompatibilităților judecătorilor și procurorilor, prevăzut atât de Constituția României, cât și de jurisprudența CCR. Asta, deoarece magistrații nu pot avea calitatea de expert în proiecte cu finanțare externă în domeniul justiției și nici nu pot ocupa funcții în organele de conducere ale persoanelor juridice de drept privat, chiar și fără scop patrimonial, însă generatoare de venituri. „Constituția fixează, în termeni imperativi, incompatibilitățile acestor funcții, iar legiuitorul nu poate să înlăture dispoziția din Legea fundamentală.
Activități care nu au legătură cu înfăptuirea actului de justiție
Nu doar textul constituțional este limpede din acest punct de vedere, ci și Decizia CCR 20/2000, pronunțată în cadrul unui control de constituționalitate cu privire la o lege prin care se abroga pensia de serviciu a magistraților. Atunci, Curtea Constituțională a stabilit că judecătorilor și procurorilor le sunt interzise activitățile ce le-ar putea aduce venituri suplimentare, care să le asigure posibilitatea efectivă de a-și crea o situație de natură să le ofere, după pensionare, menținerea unui nivel de viață cât mai apropiat de cel avut în timpul activității.
Mai mult, prin Decizia 873/2010, CCR a concluzionat că statutul constituțional al magistraților (…) impune acordarea pensiei de serviciu, ca o componentă a independenței justiției”, iar prin decizia 153/2020, Curtea a reținut că nivelul remunerării și al cuantumului pensiilor magistraților reprezintă o compensare parțială „corespunzătoare interdicțiilor stabilite la nivel constituțional pe parcursul întregii cariere profesionale - cum ar fi incompatibilitatea cu orice altă funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice în învățământul superior”.
Astfel, arată și Avocatul Poporului, „prin extinderea sferei activităților desfășurate de magistrați în afara actului de înfăptuire a justiției (…) se încalcă în mod direct, pe de o parte, principiul independenței judecătorului și dispozițiile referitoare la rolul și incompatibilitățile judecătorului, iar pe de altă parte, dispozițiile constituționale referitoare la rolul și incompatibilitățile care însoțesc statutul procurorului”.
Obstrucționarea proceselor privind agenții din instanțe sau parchete
Mai gravă decât modificările de mai sus este însă prevederea de la articolul 228, alineatele 5, 6 și 7 din noul statut al judecătorilor și procurorilor, care, conform excepției de neconstituționalitate, „aduc atingere substanței dreptului de acces liber la justiție”. Aceste noi prevederi exclud de la controlul judecătoresc actele care conțin rezultatul verificărilor realizate de CSAT cu privire la veridicitatea declarațiilor din care să rezulte că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, personalul auxiliar de specialitate și personalul conex personalului de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor nu au fost și nu sunt lucrători operativi, inclusiv acoperiți, informatori sau colaboratori ai niciunui serviciu de informații”.
Aceste persoane au obligația de a completa anual o declarație olografă, pe proprie răspundere, din care să rezulte că nu au fost și că nu sunt lucrători operativi, acoperiți, informatori sau colaboratori ai serviciilor, iar verificarea veridicității datelor se realizează individual de către CSAT, din oficiu sau de câte ori este sesizat de către Ministerul Justiției, Plenul sau secțiile CSM ori de procurorul sau judecătorul vizat. Rezultatul verificărilor prin care se constată încălcarea acestor compatibilități se concretizează într-un înscris care se comunică CSM, Ministerului Justiției, celui vizat sau altor persoane, la cerere. Dar acest înscris se comunică numai dacă se constată încălcarea incompatibilității.
În aceste condiții, sesizarea instanței poate fi făcută numai în situația în care înscrisul emis de CSAT constată incompatibilități, nu și dacă acest act al CSAT nu constată. „Fapt ce constituie o încălcare a accesului la justiție, întrucât nu poate fi vorba de un acces real ori efectiv la justiție atunci când o persoană nu poate să declanșeze o procedură judiciară decât într-o anumită situație”, arată Avocatul Poporului în sesizarea de neconstituționalitate. Asta, deoarece, în condițiile în care CSAT nu emite niciun înscris dacă nu s-a constatat încălcarea incompatibilității, persoana care justifică un interes legitim, conform legii, nu are acces la instanța de contencios administrativ.
Monstruozitate legislativă, trecută fără opoziție de Parlament
De departe, cea mai gravă atingere adusă Legii fundamentale de noul statut al judecătorilor și procurorilor, adoptat de Parlamentul României, este cea de la articolul 271. Foarte mulți specialiști, societatea civilă, avocați, foști judecători au inițiat, luna aceasta, o petiție pentru a opri Legislativul să adopte o asemenea monstruozitate juridică, prin care se pune între paranteze, ca materie opțională, respectarea deciziilor CCR, a Constituției și a hotărârilor Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cei citați au primit, la finalul săptămânii trecute, de la Avocatul Poporului, semnalul că au dreptate, întrucât și această instituție consideră că reglementările în cauză contravin unui număr de cinci articole din Constituția României, deoarece lasă fără reglementare răspunderea judecătorilor și procurorilor pentru nerespectarea deciziilor CCR și ale ÎCCJ.
Nerespectarea deciziilor CCR și a deciziilor pronunțate de ÎCCJ în soluționarea recursurilor în interesul legii a fost introdusă în legislație prin Legea 24/2014 pentru modificarea și completarea statutului judecătorilor și procurorilor, respectiv a legii privind CSM.
Nici CSM nu a susținut o astfel de modificare
Reamintim că, în baza Hotărârii nr. 86 din 2 iunie 2022 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, CSM a avizat negativ propunerea legislativă pentru abrogarea literei „ș” a articolului 99 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor. „În conformitate cu art. 99 lit. ș) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, constituie abatere disciplinară «nerespectarea deciziilor Curţii Constituţionale ori a deciziilor pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluționarea recursurilor în interesul legii». Această abatere disciplinară, a cărei abrogare constituie obiectul propunerii legislative, vizează nesocotirea intenționată a unei decizii a Curții Constituționale sau a unei decizii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiție în soluţionarea unui recurs în interesul legii, fără o justificare rezonabilă desprinsă dintr-un raționament juridic firesc al judecătorului în raport de împrejurările concrete ale fiecărei cauze”, sublinia, încă din vară, CSM.
Se încalcă întregul articol 1 din Constituție
„Un cadru legislativ care ar permite ignorarea, eludarea sau cenzurarea de către instanțele judecătorești a deciziilor pe care Înalta Curte de Casație și Justiție ori Curtea Constituțională le pronunță în exercitarea competențelor lor constituționale nu este compatibil cu principiile statului de drept, enunțate la articolul 1 din Constituție”, atrage atenția și Avocatul Poporului, în sesizarea de neconstituționalitate.
Potrivit articolului 1 din Constituție, România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil. Forma de guvernământ este republica. România este stat de drept, democratic și social, în care drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989, și sunt garantate. Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale. În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.
Justificare incredibilă: PNRR și MCV, mai importante pentru decidenți decât Legea fundamentală
Cele trei hibe majore ale legii care modifică statutul judecătorilor și procurorilor, adoptate de Parlament, au fost redactate în cadrul unui proiect de lege inițiat de Guvern, prin ministrul Justiției, Cătălin Predoiu. În expunerea de motive semnată de acesta, se arată că Executivul s-a angajat, prin programul de guvernare, „să asigure armonizarea legislaţiei privind organizarea şi funcționarea Justiţiei în acord cu principiile din instrumentele internaţionale ratificate de România, precum şi cu luarea în considerare a tuturor recomandărilor formulate în cadrul mecanismelor europene (MCV, GRECO, Comisia de la Veneţia, Raportul CE privind statul de drept) şi a deciziilor CCR”. După cum se poate observa, deciziile CCR devin materie facultativă pentru magistrați, odată cu adoptarea acestei legi. Predoiu mai susținea că „intrarea în vigoare a «legilor justiţiei» (legile privind statutul judecătorilor şi procurorilor, privind organizarea judiciară şi privind Consiliul Superior al Magistraturii) constituie jalon în Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR) al României”.
La finalul săptămânii trecute, președintele României, Klaus Iohannis, afirma că atât statutul judecătorilor și procurorilor, cât și celelalte două legi ale justiției „Sunt legi bune, care au ieşit acum din Parlament. Sigur, mai sunt câteva proceduri până când vor fi promulgate, dar sper să nu dureze foarte mult, în paralel însă deja pot începe primele evaluări pe aceste legi şi dacă evaluările vor fi pozitive aşa cum mă aştept eu, de exemplu, atunci putem în mod real să ne aşteptăm la ridicarea MCV-ului şi intrarea în mecanismul general de stat de drept care a fost instituit pentru toate statele membre”, a spus şeful statului, înainte de a participa la reuniunea Consiliului European. „Voi promulga legile justiţiei, dacă acestea vor trece de CCR”, a adăugat acesta.
Deocamdată, sesizarea de neconstituționalitate a Avocatului Poporului a fost înregistrată, pe data de 20 octombrie, la CCR, fiind format dosarul 2332AI/2022. Dosarul urmează să fie preluat de un judecător raportor.