Hipertensiunea este cea mai răspândită boală şi accidentul vascular cerebral provocat de această afecţiune, în 90% din cazuri, omoară cel mai mult în România. Hipertensiunea este o boală cronică ce se ţine în frâu prin respectarea zilnică a medicaţiei prescrise doar de medic. Interviu cu profesor doctor Daniela Bartoş, şef secţie Medicină Internă de la Spitalul de Urgenţă Floreasca
Florin Condurăţeanu: - Doamnă profesor Daniela Bartoş, să lămurim o serie de ziceri în popor despre hipertensiunea arterială, e lung prilej de vorbe şi de ipoteze. Ce înseamnă “tensiune de halate albe”?
Prof. Daniela Bartoş: - Există acest fenomen la unii oameni mai emotivi. Prezentându-se la medici cu spaima că au valori mari ale tensiunii arteriale, când medicii le măsoară tensiunea, aceasta este mărită. Tensiunea nervoasă le saltă tensiunea arterială. De aceea e bine ca pacientului să nu i se măsoare tensiunea imediat ce intră în cabinet, să fie lăsat să se liniştească nişte minute. Mai ales dacă a urcat scările şi asta urcă tensiunea. I se măsoară tensiunea de 2-3 ori şi în picioare şi culcat. Hipertensivilor li se montează la spital şi un aparat holter, care înregistrează continuu tensiunea şi pulsul timp de 24 - 36 de ore. Recomandăm ca în familie să existe un tensiometru pentru măsurarea tensiunii la 2-3 zile, nici nu este foarte scump, iar operaţiunea de măsurare a tensiunii este simplă.
F.C.: - Umblă în popor vorba că tensiunea oscilantă, cu valori ba mari, ba acceptabile este mai periculoasă ca o hipertensiune constantă. Pasămite oscilaţiile de tensiune lovesc precum un berbec în vase cu pericolul spargerii acestora în accidentele vasculare cerebrale. E adevărat?
Prof. D.Bartoş: - Să precizăm că aşa zisa hipertensiune oscilantă cu valori ba ridicate, ba revenite la normal nu există ca tip de tensiune. Tensiunea oscilantă este o fază de început a bolii hipertensive, urmează ca tensiunea să devină tot timpul mare. Tensiunea oscilantă trebuie să fie tratată ca o hipertensiune.
F.C.: - Auzi unii oameni invocând că se simt rău, că ei sunt hipotensivi şi când obişnuita lor valoare a maximei de 12 urcă la 14 -15 simt un disconfort precum hipertensivii clasici...
Prof. D.Bartoş: - Au dreptate când reclamă că i-a cuprins disconfortul, cu senzaţia de cap înfundat, cu o presiune în ceafă, cu ameţeli cu urechi înfundate. Ei suportă greu ridicarea tensiunii la 14. Trebuie să li se prescrie un tratament de hipertensiune mai slab.
F.C.: - Medicina a sporit exigenţa şi a coborât plafoanele normale în unele boli precum diabetul, se acceptă glicemia de maximul 110, nu de 120 ca înainte. A scăzut şi baremul acceptat la colesterol. Cum este cu limitele normale ale hipertensiunii?
Prof. D.Bartoş: - Limita normală este 14 maxima cu 9 minima. Dar diabeticii, de exemplu, este recomandabil să păstreze tensiunea până la 13 cu 8,5. La diabetici severitatea este mai mare pentru că boala diabetică atacă vasele mici şi mari.
F.C.: - De ce se modifică reţeta la hipertensivi? Uneori, după câteva luni, se scot unele medicamente şi se introduc altele?
Prof. D.Bartoş:- Firmele de medicamente din lume au scos pe piaţă o mulţime de medicamente pentru hipertensiune. Pe scurt, tratamentul trebuie să conţină medicamente antihipertensive, diuretice şi statine pentru ţinerea în limite normale a colesterolului. Medicamentele se combină în formule care trebuie să aducă o stare de bine hipertensivului, dacă se constată că bolnavul nu reacţionează bine se împerechează altfel medicamentele. Ceva trebuie scris cu litere de foc: hipertensiunea este o boală cronică, ea nu se vindecă, dar poate să se ţină în limite acceptabile urmând conştiincios tratamentul în fiecare zi. Este o capcană periculoasă ca bolnavii, care se simt bine o perioadă, să întrerupă cu de la ei putere terapia. După oprirea administrării pilulelor, la voinţa pacientului, tensiunea mare revine cu valori sporite şi este pericol de accident vascular cerebral.
Când boala hipertensivă se află la începuturile ei şi maximele sunt doar de 15-16, medicii încearcă o aducere a ei în limitele acceptate doar prin modificarea stilului de viaţă, să existe o dietă cumpătată şi să se facă mişcare. Dacă această strategie nu dă rezultate, se apelează şi la medicaţie. Oricum, hipertensivii trebuie să uite de sare, să nu mai pună sare din solniţă în mâncare. Să nu uităm că legumele, laptele au în constituţia lor sare.