Tratamentul este simplu: pe capul pacientului sunt atașați niște electrozi între care circulă un fir de curent electric, provocând schimbări în chimia și activitatea creierului. Înainte de jumătatea anilor 1950, această intervenție era adesea periculoasă, ceea ce justifică întrucâtva percepția publică negativă. „Pe atunci pacienții nu erau adormiți în timpul terapiei cu electroșocuri. Șocul producea convulsii, care aveau deseori ca rezultat fracturi ale oaselor, din cauza zbaterilor corpului. În fond, atunci când era corect administrată, terapia cu electroșocuri inducea o criză convulsivă; astfel, mulți cercetători susțin că o astfel de criză este necesară pentru ca procedura să funcționeze”, apreciază psihoterapeuții Hal Arkowitz și Scott O. Lilienfeld în lucrarea „Adevăruri și mituri despre sănătatea mentală” (Editura Lifestyle, 2024).
Proceduri
„În prezent, în Statele Unite și în alte țări occidentale, pacienților li se administrează terapie cu electroșocuri în conjuncție cu un relaxant muscular și cu un anestezic general, ambele fiind administrate pentru a reduce activitatea musculară în timpul crizei și a scădea disconfortul general. Ca urmare - remarcau cei doi cercetători citați anterior -, chiar dacă pacienții încă mai trec printr-o criză convulsivă, ei sunt inconștienți în timpul procedurii și nu experimentează dureri sau convulsii observabile. Pentru siguranță, în timpul aplicării terapiei cu electroșocuri, sunt monitorizate undele cerebrale ale pacientului, precum și celelalte semne vitale. Aceste progrese au făcut ca terapia cu electroșocuri să fie mult mai sigură și mai puțin înspăimântătoare decât era cândva”.
Riscuri
Totuși, acest tratament nu este lipsit de riscuri. „În unele țări - admit Hal Arkowitz și Scott O. Lilienfeld -, medicii administrează terapia cu electroșocuri în moduri destul de asemănătoare cu cele din era anterioară anilor 1950. Într-un studiu de sinteză din 2010, psihiatrul Worrawat Chanpattana, de la Spitalul Samitivej Srinakarin din Bangkok, și colegii săi au constatat că 56% dintre pacienții din 14 țări asiatice au primit terapie cu electroșocuri fără relaxant muscular sau fără anestezic. Iar terapia cu electroșocuri administrată la întâmplare are dezavantaje. De obicei, în astfel de cazuri, pacienții ies din criza convulsivă având o dezorientare temporală. Mai grav, cei mai mulți dintre pacienți experimentează ulterior o amnezie retrogradă: nu își mai amintesc multe dintre evenimentele care s-au întâmplat cu câteva săptămâni sau luni înainte de tratament”.
În plasa amneziei
Mai mult: „Pierderea de memorie este mai puțin pronunțată atunci când electrozii sunt plasați pe o singură parte a capului decât pe ambele părți. Iar tehnologiile dezvoltate în ultimii ani, inclusiv aparatele cu pulsații, care permit calibrarea fină a dozelor de electricitate, minimizează gradul amneziei. Totuși, această procedură poate fi oricând însoțită de unele probleme de memorie. În puls, unele studii oferă indicii că terapia cu electroșocuri poate duce, în cazuri rare, la deficite cognitive de durată, dincolo de problemele de amnezie retrogradă; datele care susțin posibilitatea acestui efect sunt însă departe de a fi definitive”.
Efecte benefice
Primele concluzii: „Date fiind efectele adverse asupra memoriei, terapia cu electroșocuri trebuie să fie luată în considerare doar după ce alte tratamente au eșuat. Oricum, cea mai mare parte a studiilor științifice sugerează că terapia cu electroșocuri poate fi eficientă în ameliorarea simptomelor câtorva boli mintale, incluzând aici depresia severă și faza maniacală din tulburarea bipolară. De asemenea, pare să amelioreze catatonia (o afecțiune marcată de anomalii izbitoare ale motilității, precum rămânerea în poziția fetală sau repetarea aceluiași gest la nesfârșit), manifestare care poate însoți schizofrenia și tulburarea bipolară. Acceptarea acestei intervenții ar putea fi mai puternică dacă cercetătorii ar determina de ce funcționează”.
Ipoteze
Conform unui studiu de sinteză din 2011, psihiatrul Tom Bolwig, de la Spitalul Universitar din Copenhaga, a observat că terapia cu electroșocuri mărește secreția anumitor hormoni, care în depresie este întreruptă. Alții sugerează că electricitatea stimulează creșterea neurală și ajută la reconstrucția ariilor cerebrale care ne protejează împotriva depresiei. O a treia ipoteză ar fi că, prin aceste crize, se resetează la nivel bazal activitatea creierului, ceea ce adesea aduce ameliorări, conchide Bolwig. De asemenea, terapia cu electroșocuri poate ameliora boala prin modificarea sensibilității receptorilor de neurotransmițători, precum serotonina.
Dincolo de legende
„Niciuna dintre aceste ipoteze însă nu a fost încă validată de cercetări convingătoare”, conchid psohoterapeuții Hal Arkowitz și Scott O. Lilienfeld. „Pe măsură ce aflăm mai multe despre această intervenție, în mare măsură încă neînțeleasă, îi vom putea rafina metodele de administrare și îi vom reduce efectele negative. Chiar în forma sa curentă însă tratamentul este foarte departe de pedeapsa barbară portretizată în media. Ca urmare, în multe cazuri, această intervenție merită să fie luată în considerare atunci când suferința psihică nu a putut fi ușurată de celelalte metode”.
„Date fiind efectele adverse asupra memoriei, terapia cu electroșocuri trebuie să fie luată în considerare doar după ce alte tratamente au eșuat”, Hal Arkowitz, psihoterapeut
„Cea mai mare parte a studiilor științifice sugerează că terapia cu electroșocuri poate fi eficientă în ameliorarea simptomelor câtorva boli mintale”, Scott O. Lilienfeld, psihoterapeut