De la CEO la preşedinte al SUA, tranziţia este dură pentru Donald Trump. Miliardarul antisistem a promis reformarea ţării în mod energic, dar Justiţia şi Congresul îi limitează competenţele în temeiul Constituţiei, comentează AFP.
Noul locatar al Casei Albe a suferit două eşecuri răsunătoare în privinţa a două măsuri majore de la începutul mandatului: decretul antiimigraţie şi reforma sistemului de sănătate.
"Preşedintele nostru este destul de slab" pe plan constituţional, declară John Carey, profesor la Dartmouth College, comparativ cu preşedinţii francezi sau alte sisteme politice.
În SUA, guvernul nu poate să facă să treacă texte cu forţa. Congresul este stăpânul agendei sale. Şi drepturile opoziţiei sunt de obicei foarte importante în camera superioara, Senat, unde o majoritate calificată este necesară.
"Puterea preşedintelui asupra parlamentarilor este mai ales puterea de a convinge", declara John Carey pentru AFP. "În această situaţie, Trump şi-a supraestimat în totalitate capacitatea sa de a-şi exercita aceasta putere", spune el.
Justiţia este preluată în mod sistematic de către adversarii politici asupra deciziilor prezidenţiale, blocând uneori aplicarea lor.
Interferenţa judiciară nu este complet nouă; Franklin Roosevelt şi-a văzut al său "New Deal" ("Noul Curs"), aproape blocat de Curtea Supremă în 1930. Dar "judiciarizarea" politicii s-a intensificat în ultimii ani. "Nu-mi amintesc un singur preşedinte care să se fi confruntat atât de repede cu atâtea recursuri în faţa justiţiei", subliniază constituţionalistul Erwin Chemerinsky.
Aceste proceduri au loc într-un context deosebit de polarizat, Donald Trump denunţă justiţia ... "politizata", vinovată - în opinia sa- de uzurparea atribuţiilor sale suverane.
La aceşti factori structurali, cu care se confruntă toţi preşedinţii americani, se adaugă particularităţile lui Donald Trump. El este cel mai nepopular preşedinte din istoria recentă la început de mandat, acumulând mai puţin de 40% de opinii favorabile. Dacă în 1981, democraţii au colaborat cu popularul preşedinte republican Ronald Reagan, la momentul actual, democraţii sunt puţin tentaţi să caute un compromis cu actualul şef al executivului.
Dar chiar şi reprezentanţi ai majorităţii îl sfidează. O facţiune rebelă i-a torpilat planul de a abroga "Obamacare" săptămâna trecută, provocând un început de "război civil" în cadrul Partidului Republican.
Apoi, metode de gestionare expeditive şi puţin ortodoxe ale fostului om de afaceri au creat confuzie. A vrut să cureţe mlaştina, dar s-a împotmolit, înconjurat de "outsideri" puţin familiarizaţi cu funcţionarea administraţiei.
"Acesta este cel mai prost început de preşedinţie pe care l-am văzut în viaţa mea', declară David Rohde, profesor de ştiinţe politice la Universitatea Duke.
Dar exact la zece săptămâni de la preluarea mandatului, cel de-al 45-lea preşedinte al SUA îşi păstrează prerogativelor care, dacă sunt utilizate cu înţelepciune, poate să-i permită să recâştige controlul, de exemplu, în cadrul testului iminent legat de buget.
Predecesorii săi George W. Bush şi Barack Obama au învăţat să evite paralizia administrativă a Congresului. Unele dintre iniţiativele lor au eşuat în instanţă, dar altele au supravieţuit.
"Trump va avea multe ocazii de a acţiona în mod eficient prin decret şi prin regulament', mai spune John Carey, care notează că Donald Trump "nu a pierdut timpul" după înfrângerea sa în domeniul sănătăţii, lansând anularea normelor ecologiste stabilite de către Barack Obama.
În ceea ce priveşte justiţia, liderul republican va fi în curând ajutat de o Curte Supremă cu o majoritate conservatoare, prin numirea lui Neil Gorsuch judecător.
Toţi judecătorii federali sunt numiţi de preşedinte, aceasta i-ar permite în timp să schimbe coloratura politică a magistraturii.
Aceasta însă va lua "ani", explică Eric Posner, profesor la Chicago Law School. Dacă "va servi două mandate, atunci el va numi probabil o minoritate importantă pe ansamblul judecătorilor federali", consideră acesta. Din cauza vârstei judecătorilor curţilor de apel, Trump ar putea numi între o treime şi jumătate a judecătorilor de apel, lăsând o amprentă profundă asupra sistemului judiciar. AGERPRES