Peste 830 de milioane de persoane din întreaga lume suferă de diabet, potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), iar numărul tot mai mare al persoanelor diagnosticate cu această boală cronică, debilitantă, i-a determinat pe specialiști să vorbească chiar despre o „epidemie” de diabet, în ultimii ani. Însă noi descoperiri ale oamenilor de știință de la două universități de top din Statele Unite reprezintă un pas important atât pentru vindecarea diabetului de tip 1, cât și pentru cel de tip 2 (zaharat).
Cunoscut odată sub numele de diabet juvenil, diabetul de tip 1 este o afecțiune autoimună, în cadrul căreia are loc distrugerea celulelor producătoare de insulină din pancreas de către propriul sistem imun al pacientului. Organismul îşi pierde, astfel, capacitatea de a produce suficientă insulină (hormonul esenţial pentru reglarea glicemiei) ceea ce are ca rezultat hiperglicemia cronică, care asociază numeroase complicaţii, inclusiv cardiovasculare, renale, neurologice.
Transplantul de așa-numitele „insule” din pancreas pentru a genera noi celule pancreatice producătoare de insulină la pacienţii cu diabet zaharat de tip 1 nu este chiar o noutate, fiind o opţiune cercetată de mai mulţi ani, însă descoperirea oamenilor de știință de la renumita instituţie Weill Cornell Medicine din New York (SUA) ar putea duce la noi strategii de tratament pentru diabet și alte boli pancreatice.
„Insulele” găsite în pancreas sunt grupuri de celule secretoare de insulină și alte celule specializate care căptușesc micile vase de sânge specifice acestor insule.
Au dezvoltat noi celule formatoare de vase de sânge
Celulele producătoare de insulină sunt ucise prin mecanismul autoimun din diabetul de tip 1 și, cu toate că transplantul de insulițe este o abordare promițătoare pentru tratarea acestei afecțiuni, singura metodă aprobată până în prezent de FDA (agenția Statelor Unite care reglementează domeniul medical) are limitări semnificative, explică autorii cercetării.
Mai exact, celule endoteliale specifice insulelor (ISEC) din pancreasul donatorului sunt esențiale pentru funcționarea insulelor producătoare de insulină. Există dovezi că aceste celule susțin maturizarea, activitățile și supraviețuirea celulelor care secretă insulina. Ele sunt, de asemenea, importante pentru supraviețuirea pe termen lung a transplanturilor de insulițe, însă mor foarte repede atunci când sunt separate de pancreas folosind tehnicile standard de izolare celulară.
Echipa condusă de cercetătorii de la Weill Cornell Medicine au reușit, pentru prima dată, să dezvolte noi celule speciale formatoare de vase de sânge, numite „celule endoteliale vasculare reprogramate” (R-VEC), care pot depăși limitările din terapiile actuale, oferind un sprijin puternic insulelor pancreatice transplantate.
„Adăugarea de celule formatoare de vase de sânge la transplanturile de insulițe a stimulat supraviețuirea celulelor producătoare de insulină și a inversat diabetul pe termen lung” atunci când au fost transplantate sub pielea șoarecilor, potrivit studiului preclinic, ale cărui rezultate au fost publicate recent în revista Science Advances.
Noua tehnică permite utilizarea transplantului pentru a vindeca diabetul
Noua abordare, care deocamdată necesită testare suplimentară, ar putea permite într-o zi utilizarea mult mai largă a transplanturilor de insulițe pentru a vindeca diabetul.
„Această lucrare pune bazele transplanturilor de insule subcutanate ca o opțiune de tratament relativ sigură și durabilă pentru diabetul de tip 1”, a declarat dr. Ge Li, unul dintre autorii principali ai cercetării.
Potrivit specialiștilor, metoda de transplant de insule pancreatice aprobată în prezent constă în infuzarea acestora într-o venă din ficat. Această procedură invazivă necesită utilizarea pe termen lung a medicamentelor imunosupresoare pentru a preveni respingerea insulelor, implică dispersarea relativ necontrolată a insulelor și, de obicei, devine ineficientă în numai câțiva ani, foarte probabil din cauza lipsei celulelor de susținere adecvate.
Transplantarea acestor insule pancreatice sub piele, așa cum studiul a demonstrat că este posibilă, face ca procedura să fie mai accesibilă și mai ușor de controlat. De asemenea, autorii studiului speră ca noua metodă să permită țesutului transplantat să supraviețuiască „la nesfârșit”.
Într-un comunicat al Weill Cornell Medicine, cercetătorii precizează că majoritatea șoarecilor diabetici transplantați cu insulițe plus R-VEC „și-au recăpătat greutatea corporală normală și au arătat un control normal al glicemiei chiar și după 20 de săptămâni – o perioadă care, pentru acest tip de diabet la șoarece, sugerează o grefă permanentă a insulelor”.
Diabetul de tip 1 afectează în prezent aproximativ nouă milioane de oameni din întreaga lume.
Și diabetul zaharat poate fi inversat
O altă cercetare, realizată tot în Statele Unite, oferă speranță și pacienților care suferă de diabet de tip 2 (zaharat), care este și cea mai frecventă formă de diabet.
Dr. Gerald I. Shulman, profesor de endocrinologie şi fiziologie celulară şi moleculară la Facultatea de medicină Yale (YSM) şi director al Centrului pentru cercetarea diabetului din cadrul prestigioasei universităţi americane, spune că rezistenţa la insulină este cea care determină diabetul zaharat de tip 2: „Dacă inversăm rezistenţa la insulină, inversăm diabetul zaharat de tip 2”.
Într-un studiu de referinţă, care a fost publicat anterior în revista Diabetes, dr. Shulman şi dr. Kitt Petersen, profesor de endocrinologie, au arătat că o reducere modestă a greutăţii corporale - chiar şi de numai 10% - poate să facă exact acest lucru. Iar studiul a fost reprodus, de mai multe ori, în grupuri mari de persoane.
Potrivit dr. Shulman, problema este că multe persoane, care reuşesc să piardă iniţial în greutate, se îngrașă din nou. Noile medicamente antiobezitate GLP-1 (cum sunt, spre exemplu: Ozempic, Trulicity, Victoza etc.) pot juca un rol important în a ajuta oamenii să menţină această pierdere în greutate pe termen lung, pentru a trata atât diabetul, cât şi alte boli, a precizat el.
„Cea mai bună modalitate de a inversa diabetul zaharat de tip 2 este de a reduce rezistenţa organismului la acţiunile insulinei produse de pancreas”, a completat dr. Patricia Peter, profesor asistent de medicină (endocrinologie) la Yale, subliniind, de asemenea, importanţa abordării rezistenţei la insulină.
„Inversând rezistenţa la insulină, nu numai că inversăm diabetul zaharat de tip 2, dar prevenim şi bolile de inimă, boala ficatului gras, cancerele asociate obezităţii şi boala Alzheimer, printre multe alte probleme la care duc la rezistenţa la insulină”, a precizat dr. Shulman.