Peste trei luni, cam pe la ora asta, nu mai vorbim vorbe și închipuiri, ci o să avem sub ochi cifre și scoruri electorale, voturi depuse în urne și procente de prezență. Pe scurt, dimineața zilei de 27 mai e momentul adevărului pentru toți agitații actori de pe piața politică.
Atunci vom avea habar dacă nebunia din ultimii doi ani, autentică sau prefabricată, a fost suficientă să scoată lumea din casă în duminica votului, atunci ne vom da seama cine a avut cele mai eficiente mesaje începând din 2016. Mai important de atât, alegerile europarlamentare deschid balul sau coșmarul unui an și jumătate plin de chemări disperate la vot: alegerile prezidențiale, apoi locale și, ultimele pe listă, dacă au loc la termen, alegerile parlamentare.
Nu cred că vreodată alegerile europene au avut vreo importanță mai mare. Până acum au fost considerate cel mult un barometru, un fel de sondaj-mamut pe bani publici, și mai puțin un scrutin adevărat, că doar, nu-i așa, “nu știe românul cum e cu Europa!”. Între timp, românul a aflat cum e cu Europa, s-a prins că Bruxelles-ul nu-i dă doar bani și reguli, da-l poate chiar ajuta, dar și încurca, a auzit de Brexit și știe măcar un amic sau pe amicul unui amic îngrijorat de viitorul lui în Albion, s-a enervat măcar o dată că la trecerea în sau din Ungaria e obligat să stea la coadă, a comparat de câteva ori detergentul luat la supermarketul din colț cu cel cumpărat când era în concediu în Spania. Și a mai înțeles ceva: banii Europei chiar fac autostrăzi, linii noi de metrou, drumuri, locuri de muncă.
Dar e ceva peste toate acestea și cred că asta ar trebui să-i determine să aibă o opțiune dincolo de bani ori agitația partidelor măcar pentru faptul că e ceva pe lumea aceasta care-i bagă-n sperieți pe aleși: groaza de urechile europene. Meritate sau nu, uneori făcături politice, vorbele șefilor Europei chiar contează pe malul Dâmboviței. E o vânătoare de binecuvântâri europene mai mare chiar decât vânătoarea de voturi înainte de alegeri. Puterea, Opoziția și Președintele, ai senzația că trăiesc doar pentru o laudă europeană. Nu pot să uit imaginea cu Ludovic Orban pe treptele Ateneului, ieșit la țigară chiar în momentul apariției lui Jean-Claude Juncker.
Concluzia e simplă: căscați ochii și urechile bine în următoarele trei luni. Oamenii pe care-i trimiteți la Bruxelles, poate nu-i vedeți zi de zi, dar ei vă pot influența viața mai mult decât cel mai vocal ales local. Poate e vremea să trimitem acolo oameni care țin seama de agenda celor care i-au votat, nu a celor care-i plătesc sau le dau de băut.