Imediat s-a dus vestea și întregul trib s-a adunat în jurul nostru. Șeful de trib s-a îmbrățișat cu însoțitorul meu, după care s-au retras și au început să discute înflăcărat. În timpul ăsta femeile au început un dans, iar un tânăr (un fel de ghid al satului) școlit, care vorbea binișor engleza a început să-mi arate satul și să-mi explice cum stau lucrurile pe acolo. Mi-a arătat colibele așezate în cerc, care formau satul, mi-a explicat că acolo unde o să văd un băț lung pe acoperișul unei colibe înseamnă că în interior este un masai bărbat care și-a lăsat bățul afară. Mi-a explicat cum stă treaba cu școala și multe din obiceiurile masailor. În sfârșit, omul meu s-a întors însoțit de șeful de trib. Acesta avea o punguță de piele legată de gât din care a scos o piatră ce părea a fi o tanzanită, desigur în forma brută. M-a mirat că era mai mare decât cele văzute de mine la bijutierul din Arusha. Am început negocierea sub privirea atentă a însoțitorului meu, care și traducea. Eram pe deplin instruit de către bijutierul din oraș. După aproape o oră am ajuns la un fel de înțelegere. Șeful de trib s-a declarat mulțumit și m-a întrebat dacă vreau să mai văd alte două pietre. A dispărut și în timp ce îl așteptam, omul meu mi-a explicat că minele de exploatare a tanzanitelor de pe teritoriile lor au devenit prin lege proprietatea triburilor masai. Șeful s-a întors cu alte două pietre la fel de mari. Ne-am înțeles și am trecut la partea concretă. I-am spus că un om al lui să vină cu noi până la resortul turistic, unde va primi jumătate din bani. Cealaltă jumătate o voi plăti în Arusha, după ce prietenul meu bijutierul se va lămuri asupra pietrelor. La plecare i-am dat unei femei, ce părea că este un fel de șefă, 200 $ și 20 $ copiilor din jur, în bancnote de 1 $. Am aranjat totul în detaliu și am plecat la drum însoțiți de doi membri ai tribului. După-amiază eram la resortul turistic, șeful de acolo mi-a adus banii pe care îi avea în grijă de la mine, am plătit suma ce reprezenta jumătate, un masai a luat banii și s-a îndreptat spre inima junglei, către tribul lor. Al doilea a mers cu noi la Arusha. Deja era seară și am avut surpriza să văd un șarpe uriaș care tocmai traversa drumul de pământ. Am așteptat să treacă și ne-am îndreptat către șosea. Am ajuns în Arusha și conform înțelegerii, bijutierul ne aștepta la atelier. A evaluat îndelung cele trei pietre, s-a declarat foarte mulțumit de prețul scos de mine, i-am dat cealaltă parte de bani celuilalt masai și sănătate bună. Peste o jumătate de oră pietrele erau în seiful hotelului Arusha din Arusha.
Dragii mei, partea palpitantă abia acum începe. Serios. Așa că nu ratați jurnalul național de vinerea viitoare, pentru că nici nu știți ce pierdeți.
Pace și sănătate, dragilor.