Descendent al unei vechi familii de aristocrați al cărei strămoș, Pierre L’Hermite, propovăduise prima cruciadă (1095-1099), Tristan François L’Hermite a fost crescut de bunica sa, fiind, timp de cinci ani, gentilom de onoare al lui Henri de Verneuil, bastardul lui Henric al IV-lea. Atras de literatură, colaborează, în 1622, la opera colectivă Le Tombeau de Scévole de Sainte-Marthe (Mormântul lui Scévole de Sainte-Marthe), dedicându-se apoi profesiunii de scriitor și aflându-se în serviciul unor mari seniori precum ducele de Mayenne, Gaston d’Orléans și ducele de Guise.
Casa Astreei i-a adus celebritatea
„În 1624, îi este publicată prima culegere de poeme, intitulată Poèmes (Poeme) și dedicată lui Hardy, prilej cu care adoptă numele de Tristan. Prieten al multor autori consacrați, creatori ai poeticii baroce, precum Théophile, Hardy, Faret, Saint-Amant, D’Assoucy și Scarron, poetică la care aderă el însuși, Tristan L’Hermite cunoaște celebritatea prin opera La Maison d’Astrée (Casa Astreei) (1626) și oda La Mer (Marea) (1627), dar și prin lucrarea Les Plaintes d’Acante (Lamentațiile lui Acantis) (1633), reunind versuri, și tragedia La Mariamne (1636), în cinci acte și în versuri, jucată la Paris în 1636, la Théâtre du Marais, și publicată în 1637. În același an, scrie tragedia Penthée, tipărită doi ani mai târziu”, menționa cercetătoarea Luminița Diaconu într-o minibiografie prinsă într-o lucrare de anvergură - „Dicționarul scriitorilor francezi” (Polirom, 2012).
Precursor al lui Corneille și Racine
Tot aici: „Poeziile sale de dragoste cuprinse în culegerea Les Amours (Iubirile) (1638), reeditată în 1662, îi aduc succesul, consacrându-l ca poet baroc, fiind influențate de Marini, dar și de Ovidiu, Ronsard, Malherbe și Racan. În 1641, apare volumul de versuri La Lyre (Lira), care conține poemul L’Orphée (Orfeul), urmat de lucrarea Lettres meslées (Scrisori diverse) (1642), gen la modă în epocă, și de romanul Le Page disgracié (Pajul năpăstuit) (1642), bazat pe elemente autobiografice evocând copilăria și aventurile din adolescență ale scriitorului, precum și debutul său în lumea literară, în serviciul istoricului Scévole de Sainte-Marthe. Scris la persoana întâi, repus în valoare de critica secolului XX, romanul amintit denunță neverosimilul din proza epocii în care a trăit Tristan L’Hermite. Creația sa dobândește o dimensiune originală și în domeniul dramaturgiei prin tragicomedia La Folie du sage (Nebunia înțeleptului) (1644), tragediile La Mort de Sénèque (Moartea lui Seneca) (1644), La Mort de Chrispe (Moartea lui Crispus) (1644), Osman (1647), pastorala Amaryllis (1652), adaptare a piesei Célimène a lui Rotrou, și prin comedia Le Parasite (Parazitul) (1653), opere care anunță atât creația lui Corneille, cât și pe cea a lui Racine”.
„Nemuritor” la 48 de ani
Ultimele aprecieri: „Relația dramaturgului cu teatrul se reflectă și în colaborarea cu trupele de artiști ale epocii (de exemplu, Teatrul din cartierul Marais și cel condus de Madeleine Béjart și Molière - L’Illustre Théâtre). Tristan L’Hermite a mai scris versuri de circumstanță: La Peinture de son Altesse Sérénissime (Portretul Alteței sale Serenisime) (1634), poem dedicat infantei Isabela; Églogue maritime (Eglogă maritimă) (1634), închinată prințesei Henriette de France; opera L’Office de la Sainte Vierge (Slujba Sfintei Fecioare) (1646); volumul de poeme Les Vers héroïques (Versurile eroice) (1648) și creația de circumstanță La Renommée, à Son Altesse le duc de Guise (Renumele, Alteței Sale ducele de Guise) (1654), dedicată ultimului său protector. Recunoașterea valorii lui Tristan L’Hermite este atestată și de primirea sa în Academia Franceză (1649)”.
Opere
Poèmes (1624); La Maison d’Astrée (1626); La Mer (1627); Les Plaintes d’Acante (1633); Églogue maritime (1634); La Mariamne (1636); Les Amours (1638); La Lyre (1641); Lettres meslées (1642); Le Page disgracié (1642); La Folie du sage (1644); Les Vers héroïques (1648); Le Parasite (1653). t PRINCIPALELE EDIȚII: Les Plaintes d’Acante, ed. J. Madeleine, 1909; La Mort de Sénèque, ed. J. Madeleine, 1919; Les Vers héroïques, ed. C. Grise, 1967; La Mariamne, ed. P. Jannini, 1969; Lettres meslées, ed. C. Grise, 1972; Théâtre complet, ed. C. Abraham, J. Schweitzer și J. Van Baelen, 1975; La Lyre, ed. J.-P. Chauveau, 1977; Le Page disgracié, ed. J. Serroy, 1981.
1624 este anul în care lui François L’Hermite îi este publicată prima culegere de poeme, intitulată Poèmes (Poeme), prilej cu care adoptă numele de Tristan.
Creația lui Tristan L’Hermite dobândește o dimensiune originală și în domeniul dramaturgiei prin tragicomedia La Folie du sage (Nebunia înțeleptului) (1644).
1649 este anul în care Tristan L’Hermite a fost primit în Academia Franceză