„Fiu de ceferist, Tudor George Ahoe a fost, în mahalaua Grivița, vecin de stradă cu Eugen Barbu. Talent precoce, a debutat în revista Universul copiilor a lui Nicolae Batzaria, cu recidive în publicații umoristice interbelice. A asistat, ca student în Drept, la prelegerile unor universitari-reper ai vremii (de la Istrate Micescu la Dan Barbilian și G. Călinescu), dedicându-se apoi - în obsedantul deceniu - rugby-ului și boemei. A fost nu numai un jucător de o robustețe impresionantă, ci și antrenor (la echipa de juniori Locomotiva Grivița Roșie), jurnalist sportiv, o parte a creației poetice târzii fiind, și ea, pe teme sportive (Imnuri olimpice, 1972, Sub semnul lui Hercule. Sport și liră, 1976, Olympia, 1985).”, puncta, în deschiderea unei minibiografii țintite, criticul și istoricul literar Paul Cernat.
Boemie la bufet
În aceeași cheie: „Un premiu pentru literatură sportivă îi poartă numele. Debutează editorial într-o epocă dificilă (1957) cu un volum-poem alegoric, în genul Mistrețului cu colți de argint (Legenda cerbului), urmat de recidive evazioniste (versurile pentru copii din Bob auriu, 1959). Excelența o atinge însă ca baladist și sonetist, printre cei mai prodigioși din literatura română. Cele două culegeri de Balade din 1967 și 1969 sunt o uvertură a faimosului Balade singaporeze (1970), având drept cartier general un bufet (Singapore) de pe lângă Piața Rosetti, frecventat din anii ‘50 de boema literar-artistică și bahică bucureșteană (salutul Ahoe îi va deveni poreclă).”
De la Paul Valery, la Dimitrie Stelaru
În continuare: „Dedicațiile și personajele baladelor definesc locul geometric jucăuș și fantast al poeziei sale: de la goliardicul Villon la trubaduri, de la poeții damnați la... Stan Palanca și de la Robert Burns la Paul Valery, de la cerchiștii sibieni la Constant Tonegaru și Dimitrie Stelaru, fără a-i uita pe oniricii Dimov și Ivănceanu, sau pe M. Ivănescu și Romulus Vulpescu (care i-a prefațat câteva volume). Amplele poeme baladești din Țara migrenelor (1970) dezvăluie o față halucinatorie a onirismului epocii. Excelent grafician (ca și amicii Pucă și Pîcă), ilustrator, din copilărie, al propriilor poeme, Ahoe a fost și un șarmant autor de literatură pentru copii în Veverițe de foc (1967), Dicționar de omonime și de familii de cuvinte, ușor de învățat, pe rime, la care să luați aminte (1980) sau Cetatea de sidef (1967).”
Virtuoz cameleonic
Mai mult: „O carte spectaculos-năstrușnică, în linia Villon-Ivănceanu-Romulus Vulpescu, este Inventar celest sau Taraba marelui talcioc cu hîrburi strînse la un loc sau Turnanta frescă picarescă (1982). În schimb, Dacica (1984) adoptă scenografia eroico-istorică a ceaușismului târziu (războaiele dintre daci și romani). Culegeri masive ca Parfumul timpului (1972), Catehismul iubirii (1977, cu considerații eseistice despre sonetul amoros și o planetă de susținere semnată de Edgar Papu), Imaculatul panegriric (1978), Cupola Bărăganului, Scarabeul sacru (1979), Turmele soarelui (1985) ș.a. arată un virtuoz cameleonic, capabil să experimenteze măști, combinații, rețete și registre dintre cele mai diverse, să combine manierist registre și limbaje de tot felul, neologisme, localisme, arhaisme, cuvinte rare sau fabricate.”
Versuri în filigran
Laude și răsfăț: „Performanțele în versificație sunt aproape neverosimile. Un faimos ciclu liric (Coroană de sonete) conține 16 piese în care fiecare sonet începe cu un vers din sonetul-cadru și se încheie cu versul imediat ulterior; la fiecare nou sonet procedeul se reia, iar ultimul sonet versurile glossei sunt redate în ordine inversă. Tudor George a fost, spuneam, și un campion național al sonetului, surclasându-l prin KO pe Mihai Codreanu. Cele trei cărți ale trilogiei sonetului - Sonetele aeriene (1972), Armura de sudoare și Bazarul cu măști (1973) –, eseul liric Catehismul iubirii (apologie ilustrată a sonetului de dragoste), bric-a brac-ul din Ierbarul amorului. Blazoane, imnuri, elegii, sonete (1981), deliberat desuetul Patriarhale și exotice (1988), dar și cele două volume târzii ale Cărții Sonetului (1987, 1990) fac explicită această opțiune prezentă, altfel, în mii de poeme.”
Palmares erotic bogat
Cea din urmă remarcă: „Postum, i-a apărut un definitoriu Jurnal singaporez (1993). Palmaresul său erotic bogat a trecut, și el, în poezie, împreună cu prietenii, lecturile, fantasmele, viața. Ahoe: un reper pentru poezia și boema noastră postbelică, peste care se trece prea ușor.”
Mostră de măiestrie
Generația singaporeană (fragment)
În hruba noastră - zisă Singapore
O navă eşuată-n bulevard,
Ne-am petrecut, damnaţi, atâtea ore
Cu pâlnia lui Bachus pe stindard!
Eram convivii-acelui naufragiu
În aşteptarea nu ştiu cărui ceas,
Când dincolo de-al anilor ravagiu
Să mai salvăm splendori - câte-au rămas...
32 de ani s-au împlinit anul acesta de la moartea poetului Tudor George „Ahoe”.
„Tudor George atinge excelența ca baladist și sonetist, printre cei mai prodigioși din literatura română.”, Paul Cernat, istoric literar
„Palmaresul său erotic bogat a trecut, și el, în poezie, împreună cu prietenii, lecturile, fantasmele, viața.”, Paul Cernat