În anul 2022 însă, cei de la UDMR au ajuns la concluzia că o astfel de prevedere încalcă grav dreptul la proprietate privată și doresc să acorde despăgubiri. Ce fel de despăgubiri? Un amănunt neclar, așa cum a constatat și Consiliul Legislativ, care a avizat negativ proiectul de lege.
Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea articolului 3, din Legea Apelor, nr. 107, din 25 septembrie 1996, a fost depus, anul acesta, de 15 senatori și deputați UDMR, printre inițiatori numărându-se și parlamentarii Uniunii Eva-Andreea Csep și Csoma Botond. Aceștia reclamă faptul că Legea Apelor nr. 107/1996 prevede că „pentru lacurile de acumulare permanente a căror execuție a fost finanțată de la bugetul de stat, suprafețele din lac aflate sub cota coronamentului barajului fac parte din domeniul public al statului și se includ în categoria terenurilor acoperite de apă, asimilându-se cu noțiunea de albie minoră.
Ei, bine, UDMR-iștii în cauză sunt de părere că „până la această completare, care are ca efect un mod abuziv de preluare a unor suprafețe suplimentare în domeniul public al statului, au fost inițiate procese-verbale de punere în posesie, respectiv au fost eliberate titluri de proprietate, în conformitate cu prevederile legilor fondului funciar, cetățenilor din comunitățile riverane lacurilor”.
Ce susțin inițiatorii
Astfel, inițiatorii proiectului susțin că acest lucru contravine Constituției, care garantează proprietatea privată și pe care legea o ocrotește. „Prevederea ce se derulează va avea ca rezultat preluarea în domeniul public al statului, contrar prevederilor Constituției, a unor suprafețe de teren ce se află, în prezent, în proprietatea privată a unor persoane”, se arată în expunerea de motive.
Proiectul propus de UDMR are un singur articol, care introduce un nou alineat – 3 indice 2 – la articolul 3 din Legea Apelor, în sensul că „deținătorii de terenuri care au obținut drepturile de proprietate asupra suprafețelor de teren din jurul lacurilor de acumulare permanente, conform prevederilor Legii Fondului Funciar nr. 18/1991, anterior intrării în vigoare a Legii Apelor din 1996, pot cere despăgubiri în termen de 180 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial”.
Comisiile din Senat și Guvernul nu au transmis punctele de vedere
Interesant este că, în data de 9 mai 2022, propunerea legislativă a celor de la UDMR a fost adoptată de Senat, ca urmare a depășirii termenului de adoptare prevăzut de articolul 75, alineat 2, din Constituție. Legea nici măcar nu se afla în procedură de urgență.
În 5 aprilie 2022, Comisia Juridică din Senat trebuia să depună raportul. Nu s-a întâmplat acest lucru. Același lucru s-a întâmplat și cu raportul Comisiei pentru Ape și Păduri. Iar ca lucrurile să fie complete, nici Guvernul României nu a transmis Parlamentului un punct de vedere, deși i-a fost solicitat încă din 15 februarie.
În prezent, proiectul se află în dezbaterea Camerei Deputaților, care este for decizional. Comisia pentru Mediu trebuie să finalizeze raportul până în data de 31 mai 2022.
Consiliul Legislativ: „Propunerea nu poate fi adoptată”
La fișa acestui proiect de lege există însă avizul Consiliului Legislativ. Un aviz negativ, în care se precizează că măsurile preconizate au implicații asupra bugetului de stat.
„Expunerea de motive nu este fundamentată temeinic”, arată instituția avizatoare, care adaugă că, în lipsa unei motivări a legii, „nu se poate cunoaște rațiunea legiuitorului, esențială pentru înțelegerea, interpretarea și aplicarea acesteia”.
Consiliul Legislativ semnalează, totodată, că „nu este posibil ca norma respectivă (cea propusă de UDMR – n.red.) să fie integrată în Legea nr. 107/1996, deoarece stabilește faptul că deținătorii de terenuri pot cere despăgubiri în termen de 180 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial. (…) Respectivul act normativ a intrat în vigoare în data de 7 decembrie 1996”. Din acest motiv, soluția legislativă „este contrară principiului constituțional al neretroactivității actelor normative”.
Însă acestea nu sunt singurele hibe ale proiectului. Consiliul Legislativ arată că „sintagma «suprafețele de teren din jurul lacurilor de acumulare permanente», prin gradul mare de generalitate, nu îndeplinește criteriile de claritate, precizie, previzibilitate și predictibilitate necesare”, iar „referitor la ipoteza juridică a posibilității deținătorilor de terenuri de a cere despăgubiri, din redactarea normei propuse nu se înțelege despre ce despăgubiri este vorba”.