Jurnalul.ro Timp liber Calatorii Ulița Balului din Sibiu, poartă către trecut: pe aici se mergea la vestitele petreceri organizate la „Reduta”

Ulița Balului din Sibiu, poartă către trecut: pe aici se mergea la vestitele petreceri organizate la „Reduta”

Ulița Balului din Sibiu este mai mult decât un simplu pasaj. Este o poartă către trecut, un simbol al unei ere în care viața socială înfloritoare a Sibiului era centrată în jurul dansului.

Sibiul este, fără îndoială, o destinație preferată de turiștii care aleg să descopere frumusețile Transilvaniei, iar un periplu pe străzile Orașului de Sus, sau pe cele din Orașul de Jos se poate transforma într-o veritabilă călătorie în timp.

Între străzile Mitropoliei și Xenopol se află un pasaj care, odinioară, era cunoscut sub denumirea de Ulița Balului. Pe aici se ajungea către fosta Sală „Redoute”, cunoscută și sub denumirea de „Reduta”, menționează Consiliul Județean Sibiu.

Sibiul acelei perioade devenise renumit pentru balurile organizate la Sala Reduta, construită special în acest scop, la 1775, în spatele Hotelului „Împăratul Romanilor”, care la acea vreme funcționa pe strada Nicolae Bălcescu nr. 6.

Potrivit lucrării „Istoria clădirilor comerciale ale Sibiului”, semnată de Marian Bozdoc, balurile din Sala Reduta începeau la ora 9 și jumătate seara, iar intrarea costa 20 de creițari. Aici au avut loc numeroase banchete, între care cel oferit de comitele sașilor Johann Cloos von Cronthal (1781) sau judele regal Michael vor von Brukenthal (1790).

Accesul către Sala Reduta se făcea și dinspre actuala stradă a Mitropoliei, printr-o uliță care apare notată, încă din 1692, într-o hartă realizată de Mirando Visconti.

„Rolul pasajelor, care încă sunt destul de numeroase în Sibiu, a fost, în principal, cel de a facilita deplasarea ușoară a trupelor în caz de atac. Chiar și astăzi există un traseu care duce din Piața Armelor, unde odinioară funcționa Cazarma Kempel, către zidurile orașului, respectiv prin pasajul care leagă străzile Cojocarilor de Conrad Haas, continuă cu scara Poschen, strada Poștei, Ulița Balului, Pasajul Arhivelor („Gaura Generalului”) și pasajul de lângă clădirea Filarmonicii de pe strada Cetății”, spune istoricul Răzvan Pop, director la Biblioteca Astra Sibiu.

Legat de Ulița Balului, istoricul sibian arată că „Inițial, aceasta nu a fost acoperită. Urmare a extinderii clădirilor deținute de Parohia Reformată, partea dinspre strada Mitropoliei a fost acoperită, luând forma unui tunel. Întrucât pe aici se mergea la vestitele petreceri organizate la „Reduta”, pasajul a primit denumirea de Ulița Balului”.

Deși nu are un nume oficial, „Ulița Balului” apare în numeroase fotografii ale turiștilor veniți să se bucure de istoria Sibiului.

Ulița are o lățime cuprinsă între 1,30 și 1,60 m, o lungime de 57 de metri, iar persoanele care au peste 1,95 m înălțime ar face bine să se aplece atunci când intră pe sub tunel.

Rămânând la cifre, două pasaje din Orașul de Jos par a fi „gemene”, având aproximativ aceleași dimensiuni: 1,20 m lățime și 27 m lungime. Este vorba despre cele care fac legătura dintre străzile Cojocarilor și Conrad Haas, respectiv între Zidului și Vopsitorilor. Pentru cea din urmă, a fost afișată, la loc vizibil, o regulă simplă: „Prioritate pentru primul intrat!”

Pe străduțele vechi ale orașului, bătute odinioară de Radu Stanca, întâia strofă din „Corydon”, scrisă pe vremea când era asistentul lui Lucian Blaga, descrie o parte a trăirilor pe care trecătorii de ieri, de azi și de mâine, le pot avea pe străzile Sibiului:

„Sunt cel mai frumos din orașul acesta,
Pe străzile pline când ies n-am pereche,
Atât de grațios port inelu-n ureche,
Și-atât de-nflorite cravata și vesta.
Sunt cel mai frumos din orașul acesta”.

››› Vezi galeria foto ‹‹‹

(sursa: Mediafax)

TOP articole pe Jurnalul.ro:
Parteneri