Uniunea Salvați România (USR) a fost adesea caracterizată ca un partid născut din mișcările de stradă și protestele care au avut loc sub lozinca #rezist, proteste care au fost văzute de mulți ca fiind susținute și orchestrate în parte de serviciile secrete, cu scopul de a aduce o nouă generație de politicieni în prim-plan.
Acest articol explorează controversa din jurul USR, sugerând că partidul a fost creat pentru a introduce un „OM NOU” în politica românească – un om plin de complexe, vanități și aroganță, fără o doctrină politică clară sau cu un set de principii politice disparate.
USR a apărut pe scena politică românească în 2016, într-un context de nemulțumire generalizată față de clasa politică tradițională, iar mișcarea #rezist a reprezentat un catalizator pentru acest partid, fiind caracterizată de proteste masive împotriva corupției și abuzurilor de putere. Mulți au văzut în aceste proteste un impuls legitim pentru schimbare, însă alții au suspectat o influență subterană din partea serviciilor secrete, care ar fi utilizat aceste mișcări pentru a modela viitorul politic al României.
Conform unor teorii, serviciile secrete ar fi contribuit semnificativ la crearea și promovarea USR, văzând în acest partid un vehicul pentru a introduce o nouă generație de politicieni. „Noii politicieni” au fost descriși ca fiind plini de complexe, vanități și aroganță, cu o lipsă evidentă de doctrină politică sau cu un amalgam de principii politice stranii și necoerente. Scopul acestora ar fi fost acela de a destabiliza guvernul ales democratic și de a menține un control din umbră asupra scenei politice.
USR s-a prezentat ca un partid antisistem, capabil să aducă schimbări reale și pozitive în politica românească. Cu toate acestea, criticii susțin că a fost folosit ca un instrument pentru a exercita presiuni asupra guvernului democratic prin intermediul protestelor de stradă, similare cu „asalturile #rezist” sau ”asfalt rezist”, o tactică de mobilizare masivă și constantă care a fost văzută ca un mijloc de a submina autoritatea guvernului și de a forța schimbări politice favorabile unor interese ascunse.
Un alt punct de critică la adresa USR este lipsa de coerență ideologică. Partidul a fost adesea acuzat că nu are o doctrină politică clară, ci mai degrabă un set de principii disparate și uneori contradictorii, lipsă de coerență care a fost interpretată ca o reflectare a influențelor diverse și uneori conflictuale din cadrul partidului, precum și a unei posibile manipulări din exterior pentru a menține partidul sub control.
USR a reușit să aducă în prim-plan o nouă generație de politicieni și să atragă un segment semnificativ al electoratului românesc dezamăgit de vechea clasă politică. Cu toate acestea, controversele privind originile și influențele asupra acestui partid rămân. Acuzațiile că USR este un „partid intelligence” creat cu ajutorul serviciilor secrete pentru a modela scena politică românească sugerează o realitate complexă și adesea opacă a politicii post-comuniste din România, iar pentru ca România să avanseze spre o democrație autentică și transparentă, este esențial ca toate partidele politice să opereze cu integritate și să fie supuse unui control riguros din partea societății civile și a instituțiilor independente.
Un personaj controversat care a ajutat sau chiar creat USR este generalul SRI Coldea Florian, perioada noiembrie 2015-decembrie 2016 fiind relevantă pentru cele afirmate, atunci când Guvernul Cioloș a avut cei mai mulți membri suspectați că ar fi fost ofițeri acoperiți și a asigurat serviciilor secrete bugete majorate substanțial, precum și transformarea SRI în organ special de cercetare penală, dacă ar fi să ne aducem aminte de controversata OUG nr.6 /2016, privind unele măsuri pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal. Mai mult, Dacian Cioloș l-a numit pe finul lui Coldea, Călin Bibart, din Arad, actualul primar al orașului Arad, în funcția de director general al Romsilva.
În perioada inițială de ascensiune, USR a captivat atenția publicului cu promisiuni de reformă și transparență. Totuși, odată ajuns în poziții de putere, partidul a întâmpinat dificultăți în a implementa schimbările promise, un exemplu notabil fiind reformele din justiție, un domeniu în care USR s-a angajat ferm să aducă îmbunătățiri, dar care a rămas în mare parte neschimbat.
Aceste eșecuri au fost interpretate de unii critici ca fiind similare cu promisiunile neîmplinite ale partidelor tradiționale; în loc să aducă o abordare proaspătă și eficientă, USR pare să fi căzut în aceleași capcane ale birocrației și politicii de compromis.
Un alt factor care subminează percepția USR ca forță de schimbare este instabilitatea internă. De la înființare, partidul a fost marcat de conflicte și sciziuni interne, cu membri de marcă părăsind formațiunea sau fiind excluși, lupte interne care au slăbit coeziunea și eficiența partidului, oferind o imagine de instabilitate și neîncredere.
Astfel de conflicte sunt frecvente în rândul partidelor politice din România, iar USR nu face excepție, demonstrând că, în ciuda retoricii de schimbare, partidul se confruntă cu aceleași provocări ca și predecesorii săi.
Un alt aspect care contribuie la percepția USR ca fiind o „ciorbă reîncălzită” este disonanța dintre retorică și realitate. Deși partidul s-a poziționat drept campion al transparenței și al bunei guvernări, au existat numeroase cazuri în care acțiunile membrilor săi au contrazis aceste principii. De exemplu, transparența promisă în procesul de luare a deciziilor a fost uneori eclipsată de opacitatea și lipsa de consultare a membrilor de rând sau a societății civile, o discrepanță între vorbe și fapte care a fost percepută de mulți drept o trădare a valorilor fundamentale pe care USR s-a construit, reducându-i astfel credibilitatea în ochii electoratului.
Deși USR a apărut pe scena politică românească cu promisiuni mari și o retorică de schimbare, realitatea a demonstrat că partidul nu a fost scutit de dificultățile care au influențat partidele tradiționale, iar conflictele interne, eșecurile în implementarea reformelor și discrepanțele dintre retorică și acțiuni au contribuit la percepția că actualul USR nu este altceva decât o „ciorbă reîncălzită”, căci spiritul critic al poporului român a făcut cunoscut celebrul proverb: ”Ciorba reîncălzită nu are niciodată același gust ca atunci când a fost gătită prima dată.”