Iar povestea este una dintre cele mai frumoase, legendă și istorie împletite laolaltă, în care usturoiul ocupă un loc interesant.
Potrivit cumvaplace.ro, povestea nu pornește de la Apostolul Andrei, nume care derivă din grecescul Andreas, care înseamnă „viteaz”, „bărbătesc”, ci de undeva mai de departe, din pre-creștinismul local.
Sărbătoarea cunoscută de noi astăzi, celebrată la 30 noiembrie în fiecare an, este un moment aparte pentru români, pentru că Sfântul Apostol Andrei este considerat ocrotitorul acestui pământ. Sfântul Andrei este primul dintre apostoli și a propovăduit Evanghelia pe teritoriul Dobrogei, aducând creștinismul dacilor de la nord de Dunăre.
Dar se pare că pe teritoriul Daciei, lucrurile au fost destul de amestecate, pentru că atunci când tradițiile mai vechi întâlnesc noutatea, o integrează într-un mod aparte.
Există specialiști care cred că după creștinarea teritoriului de la nordul Dunării și asimilarea credințelor și practicilor creștine, sărbătoarea Sfântului Andrei a luat locul sărbătorii unei presupuse divinități dacice, Sântandrei, personificare a lupului. Lupul a fost întotdeauna considerat simbol al dacilor și sunt legende care spun că Marele Lup Alb, căpetenia lupilor, ar fost alături de daci la căderea Sarmizegetusei.
Iar Ziua Sfântului Andrei se mai numește în tradiția populară și Ziua Lupului!
De altfel, legendele despre misiunea de creștinare a Sfântului Andrei spun că acesta a fost trimis în ”tărâmurile lupilor”, iar majoritatea tradițiilor populare stabilesc o legătură între Sfântul Andrei și lupi. El ar fi avut darul de vindeca răni, și prin rugăciuni ”lega gura lupilor”, apărându-i pe oameni și vitele lor.
În cartea sa Dicționar de Mitologie romînă, etnologul Ion Ghinoiu explică faptul că sărbătoarea Sfântului Andrei se suprapune pe Anul Nou Dacic. La ei, calendarul popular era structurat pe două anotimpuri, iarna patronată de lup și vara sub auspiciile calului. Această sărbătoare precreștină cuprinde, între altele, ideea morții divinității adorate, exprimată prin bocetul Andreiului, spune Ghinoiu, dar și prin existența unor ospețe nocturne, Noaptea Strigoilor sau Păzitul Usturoiului, marcate prin excese culinare și bahice, care de altfel amintesc de orgiile antice. Aici apare și așa-numita turtă a Andreiului, un aliment ritualic, precizează Ghinoiu.
Și tot în tradiția populară a rămas ideea că în noaptea Sfântului Andrei strigoii bântuie prin lume şi au puterea de a face rău. Iar pentru a fi protejați de rău, se făceau cruci la ferestre cu usturoi și se atârnau funii de usturoi în prag. Pentru a fi feriţi de strigoi, erau unse cu usturoi clanţele uşilor, cercevelele de la ferestre, uneltele de pe vatra focului şi coarnele vitelor.
Tinerii se întâlneau şi se închideau într-o casă unde păzeau usturoiul şi petreceau ca la un Revelion, iar femeile înconjurau vacile mulgătoare împrăștiind mac împrejurul lor, ne spune etnologul în pasajul în care se referă la Noaptea Strigoilor.
De altfel, în tradiția românească usturoiul era la multe sărbători consumat în mod ritualic, exact așa cum mai auzim și astăzi, că se înghite ca dropsurile, cu credința că așa vor avea sănătate tot anul. Se pare că și aveau motive să procedeze astfel, iar știința a demonstrat pe parcurs calitățile de neprețuit ale usturoiului!
Usturoiul (Allium sativum) este considerat, în continuare, un adevărat medicament în medicina populară, datorită conținutului bogat de vitamine și substanțe minerale. În Egiptul antic și în timpul romanilor, usturoiul era cunoscut ca un mijloc preventiv al bolilor contagioase.
Părintele medicinei occidentale, așa cum este considerat medicul grec antic Hipocrate, a prescris usturoiul pentru o gamă largă de afecțiuni și boli și a promovat utilizarea acestuia pentru tratarea problemelor respiratorii, a paraziților, a digestiei lente și a oboselii.
Se pare chiar că sportivilor olimpici din Grecia antică li s-a dat usturoi – posibil cel mai timpuriu exemplu de agenți de „îmbunătățire a performanței” utilizați în sport.
Ulterior s-a stabilit că efectul usturoiului, în combinație cu mierea de albine, sau alte produse naturale, este benefic în prevenirea sau ameliorarea bolilor cardiovasculare, a tulburărilor digestive sau a pneumopatiilor. În afară de efectul antimicrobian, are și efect contra viermilor intestinali.
Usturoiul este inclus în prezent numeroase mâncăruri din diferite bucătării, cum ar fi cea mediteraneană, italiană și franceză. Și cu siguranță și în bucătăria românească!