Din aprilie 2026, grupuri de protestatari înarmați cu macete, bâte și alte arme improvizate au vizat imigranți din Zimbabwe, Mozambic, Malawi, Nigeria, Ghana și alte state africane. Atacatorii au cerut expulzarea străinilor, pe care îi acuză că ocupă locurile de muncă ale localnicilor și contribuie la creșterea criminalității. Violențele s-au soldat cu victime și mii de persoane repatriate, se arată într-un articol din kansascitydefender.com.
Reacții la violențele împotriva imgranților
În alte state africane, simpatia tradițională față de Africa de Sud s-a transformat în dezaprobare. În Kenya, Nigeria și alte țări, mulți suporteri au ajuns să celebreze înfrângerile echipei naționale sud-africane, considerând că actualele atacuri împotriva imigranților reprezintă o trădare a solidarității pan-africane care a contribuit la lupta împotriva apartheidului.
Președintele Cyril Ramaphosa condamnă oficial violențele, însă este criticat pentru faptul că transmite mesaje contradictorii, recunoscând în același timp nemulțumirile grupurilor anti-imigrație. Diplomați africani acuză guvernul că nu ia măsuri suficiente pentru protejarea cetățenilor străini.
Imigrații acuzați de problemele economice
Problemele economice ale Africii de Sud sunt legate de: șomajul ridicat, nivelul extrem al inegalității sociale și distribuția inechitabilă a bogăției moștenite din perioada apartheidului. Aeste dificultăți îi transformă pe imigranți în țapi ispășitori pentru frustrările sociale și economice ale populației.
Liderul opoziției Julius Malema susține că protestele anti-imigrație nu rezolvă problemele economice iar adevărata cauză a nemulțumirilor este menținerea inegalităților economice, nu prezența imigranților. Acesta critică orientarea furiei populare împotriva altor africani, în locul combaterii cauzelor structurale ale sărăciei și șomajului.
Cauzele valului de violențe
Prin urmare, violențele xenofobe din Africa de Sud nu doar ca o criză de securitate, ci și ca expresia unor probleme economice, istorice și politice profunde care au afectat imaginea țării în rândul statelor africane și au alimentat dezbaterea privind moștenirea apartheidului și eșecurile perioadei post-apartheid.
Conext istoric
Articolul analizează evoluția Congresului Național African (ANC), compromisurile făcute în perioada tranziției de la apartheid la democrație și redistribuirea bogăției promise după 1994, care nu s-a materializat. Istoricii și analiștii consideră că actuala xenofobie reflectă persistența unor structuri și mentalități moștenite din perioada colonială și a apartheidului.