Poate cei mai mulţi dintre noi am uitat cum este să fii adolescent aflat la începutul anilor de liceu. Poate mintea noastră hoinăreşte acum în locuri aflate la depărtare de acel mic univers rămas pe fundul sufletului şi poate că gândul ne poartă, ca adulţi, în spaţii care gravitează în jurul vreunei tornade-problemă a oamenilor mari... şi am uitat despre experienţa de elev în Capitală. Vom reproduce, în rândurile de mai jos, câteva experienţe desprinse din cei mai frumoşi ani, cum sunt adesea numiţi generic anii de liceu.
Liceul este acea perioadă când sufletul capătă primul contur cu adevărat pronunţat şi pe fondul adesea al timidităţii din anii trecuţi se înfăţişează pentru prima dată mugurii sinelui matur al anilor ce va să vină. Testimonialele care compun acest articol în rândurile ce urmează ilustrează experienţele legate aleator într-un şir de trăiri ale adolescenţei care scot la suprafaţă inocenţa unor puncte de vedere care conţin aceeaşi încărcătură de elan şi reţinere, totodată, ale adolescenţei fiecăruia dintre noi, petrecută în învăţământul bucureştean.
Claudia, 18 ani, clasa a XI-a, Colegiul Naţional Ion Creangă
„Nu cred că viaţa de elev la Liceul Ion Creangă diferă în mare măsură de cea pe care o are orice adolescent care simte că după admitere a pătruns pe porţile unei instituţii de elită din acest ciclu educaţional. Personal, m-am orientat către acest liceu deoarece are o reputaţie bună şi, deşi nu este plasat în top 3 la nivelul liceelor din ţară ca medie de admitere, rămâne o instituţie recunoscută pentru seriozitatea cu care se face şcoală. În timpul scurs de când am ajuns elevă a acestui liceu pot să vă spun că mi-am întărit impresia pe care am avut-o încă din prima zi de liceu, şi anume, că alegerea a fost una bună. Eu am optat pentru real, însă în ceea ce priveşte oferta educaţională a liceului, este foarte interesantă pentru că la uman poţi studia limba japonează, o oportunitate destul de rară, şi care oferă perspective profesionale de viitor. Doamna director Florica Alexandrescu, deşi este cunoscută ca fiind o persoană foarte exigentă, se bucură de respectul şi admiraţia elevilor pentru că este foarte corectă şi are o sumedenie de iniţiative de a stimula nivelul nostru de progres, ca elevi, şi implicit al liceului. La real, competiţia este una dură, pentru că exigenţa doamnei Alexandrescu este preluată de profesorii care predau materiile importante, însă asta nu exclude buna dispoziţie cu care cochetăm în colectivul clasei. Nu-mi place, ce-i drept, profesoara de fizică prea mult, doamna Stănescu, pentru că este cea mai în vârstă şi mi se pare uşor rămasă în urma noii linii de profesori tineri şi profesionişti care sunt la catedră. Desigur, pe lângă învăţat, ne şi distrăm, sportul este mereu un prilej de bucurie, mai cu seamă pentru că avem o echipă de baschet a liceului destul de bună. Totodată, ne simţim în siguranţă şi pentru că în apropierea liceului se află o secţie de poliţie, iar asta contribuie la un anume confort psihic de care are nevoie orice adolescent pentru a da ce e mai bun din el. Mulţi dintre elevii liceului merg la olimpiade la diferite discipline şi nu puţini dintre ei au rezultate acolo, în diferite etape ale concursurilor. Modul în care liceul îi promovează apoi în rândul nostru pe premianţi ne stimulează şi pe noi. Recomand oricărui adolescent ce termină şcoala generală şi îşi doreşte să se confrunte cu un ciclu educaţional unde se poate dezvolta atât intelectual, cât şi personal, să vină la Colegiul Ion Creangă.”
Alexandra, 16 ani, clasa a X-a, Colegiul Naţional Sfântul Sava
„Trebuie să vă spun sincer că dacă te numeri printre persoanele care au ca motto «în liceu vreau să mă distrez şi să las învăţatul pe locul 2», pentru că, vai, ce greu ţi-a fost în gimnaziu şi simţi nevoia de o pauză, Liceul Sava, nu este chiar locul potrivit. Eu mi-am dat seama încă din clasa a IX-a cât de important este să nu pierzi vremea. În această privinţă, viaţa de elev la «Sava» are un punct în plus faţă de alte licee de elită, pentru că profesorii sunt dedicaţi şi vin la ore, iar notele se obţin greu, fiecare materie fiind tratată cu seriozitate. Un exemplu dedicat este diriginta noastră, doamna Chirilă, care predă matematica. Este atât de punctuală la ore, încât ceva nu e în regulă dacă întârzie mai mult de 5 minute. Nu a amestecat niciodată matematica cu dirigenţia, testele, deşi destul de grele, nu au fost niciodată din materie neacoperită şi nu cred să existe cineva care să nu fi ieşit de cel puţin cinci ori la tablă anul trecut. Trebuie să vă spun că deşi sunt în acest liceu de doar un an, simt că Sfântul Sava mă ocrotește încă de la început, deoarece am reușit să mă acomodez foarte repede cu colegii, profesorii și cu mediul de aici. Sfântul Sava veghează colectivul, ajutându-ne să avem relații foarte bune unii cu ceilalți, să nu existe conflicte între noi, așa cum se întâmplă des în alte licee, și, de asemenea, ne ajută să devenim din ce în ce mai conștiincioși, ceea ce ne ajută foarte mult pentru viitor. Faptul că este unul din liceele cu cele mai bune rezultate mă ambiționează să învăț foarte mult mai departe pentru a ajunge unde îmi doresc în viață. Ca să închei acest articol cu o istorioară, în prima zi din clasa a IX-a eu și colega mea ne-am întâlnit cu niște absolvenți care schimbau impresii despre facultate. Întrebați cum e, au spus că e în regulă, dar nicăieri nu e ca acasă. Țin minte că ne întrebam amândouă dacă o să ajungem vreodată în stadiul de a considera «Sava» casa noastră. Acum, la jumătate de drum, nu am clipi niciuna dintre noi din ochi în timpul afirmației că da, Liceul Sfântul Sava ne-a intrat sub piele și în inimă și sunt, personal, sunt atât de fericită că am norocul să pot să îl numesc «acasă» .”
Traian, 17 ani, clasa a XI-a, Colegiul Naţional Tudor Vianu
„Mă bucur că am avut prilejul să rămân în «Vianu» şi pentru perioada liceului, fapt care mi-a confirmat total credințele: suntem unul dintre cele mai diverse licee, dacă nu chiar cel mai: trupa de teatru, echipele de debate ( în română şi engleză ), echipele de handbal, baschet şi fotbal ale liceului şi cercurile de logică sunt doar câteva exemple de activităţi desfăşurate pe la noi. Şi, din nou: aceeaşi atmosferă plăcută din gimnaziu, dar din partea unui număr mult mai mare de oameni (de la 60 de elevi în două clase la 260 în nouă clase ). Experienţa mea cu debate-ul în limba engleză de acest an a fost, în acelaşi timp, un mod de învățare, cât şi unul de cunoaştere a lumii din jurul nostru. Sub «umbrela» doamnei Iulia Manicea, căreia îi datorez mulţumiri pentru faptul că ne-a crescut ca elevi şi oameni în general, care ne-a condus spre rezultate onorabile la concursuri naţionale şi chiar internaţionale, sunt sigur că am crescut toţi pe plan academic şi moral. Din exeperinţele mele cu profesorii liceului de-a lungul acestor cinci ani, majoritatea sunt oameni dornici să te înveţe ceva, să pleci cu ceva din clasa respectivă. Situaţia nu este însă roz, fiind şi profesori care nu ajung pe la ore sau care au tendinţa să strice medii (acestea sunt, din fericire, cazuri foarte rare). «Vianu» nu este liceul perfect, dar este un liceu deschis pentru toţi oamenii cu toate pasiunile, pasiuni care pot fi transformate în performanţe. În orice caz, poate că «Vianu» nu se ridică la nivelul Colegiului Naţional Gheorghe Lazăr când vine vorba de prestigiul trupei de teatru, revista liceului sau faimoasa festivitate organizată de 9 mai. Dar şi liceul nostru se mândreşte cu o trupă de teatru bine pusă la punct, înfiinţată de profesorul de info Marcel Homorodean. Totodată, poate pare greu de crezut, dar în «Vianu» se pune accent pe sport! Avem echipă de baschet, handbal şi volei, iar orele de sport le faci, fie că vrei, fie că nu. Profa de sport scoate mereu ce-i mai bun din noi şi mereu găseşte ceva de făcut pentru oricine: ai mâna ruptă, arbitrezi meciul! N-ai echipament? Le măsori săritura la groapa cu nisip! And the list goes on: mereu se ivesc oportunităţi de voluntariate, avem cluburi de robotică, debate, iar, pentru cei pasionaţi, profele fac cercuri de chimie, filosofie, fizică… you name it!”.
Vlad, 16 ani, clasa a X-a, Colegiul Naţional Gheorghe Lazăr
„Chiar dacă nu te regăsești în vreo activitate în măsura în care să o practici tu însuți, liceul încearcă să îți ofere oportunitatea de a lua măcar puțin contact cu acestea, pentru a avea datele necesare în legătură cu modul în care decurg lucrurile. Caracteristicile de bază ale unui lăzărist sunt bucuria, altruismul, optimismul și generozitatea, așadar, din când în când (pentru a nu încurca programele materiilor) se organizează evenimente la nivel de liceu care să îți deschidă drumul către aceste trăsături. În «Lazăr» sunt multe lucruri pe care le poţi face pe lângă învăţat. De exemplu, liceul nostru are o echipă minunată de teatru în care cunoşti oameni noi şi creezi prietenii puternice. Desigur că sunt anumiţi profesori mai exigenţi, care la început îți creează impresia că ai ales liceul greşit, dar odată ce îți cunoşti colegii şi te acomodezi, veţi reuşi să treceţi împreună peste orice moment greu. Eu, de exemplu, îmi amintesc cu drag prima mea apariţie într-un spectacol… acesta fiind «Fantoma de la operă». Spectacolul a început cu un dans în care am apărut și eu. Aveam emoții, însă, după ce s-a tras cortina, toate emoțiile au dispărut. Finalul spectacolului a fost cea mai frumoasă parte, datorită publicului. În acea seară mă gândeam nerăbdator la următorul spectacol pe care echipa de teatru a liceului îl va juca. «Lazăr» îţi oferă multe oportunităţi pentru viitor şi în cadrul liceului poţi participa la diferite activităţi care îţi pot fi de folos în viaţă. În cursul anului trecut, eu am participat şi la un voluntariat organizat de şcoală, în urma căruia am obţinut o diplomă care cu siguranţă mă va ajuta la CV. Pe de altă parte, recunosc, că deşi atmosfera care ne înconjoară în fiecare zi la liceu este plăcută, trebuie să ne străduim pentru a avea rezultate bune la matematică, fizică sau limba română, unde profesorii au aşteptările cele mai mari de la noi”.
Florentina, 19 ani, clasa a XII-a, Colegiul Naţional Gheorghe Şincai
„Cu siguranță, calitatea actului educațional, care vine din vremuri vechi, oferă o anumită strălucire școlii, în întreaga ei trecere prin istorie până în prezentul de care m-am bucurat şi eu ca elevă a Liceului Gheorghe Şincai. Din punct de vedere educațional, aici ai parte de o multitudine de activități extracurriculare, care să contureze calea fiecărui elev deschis către a primi ajutor în acest sens. Poți opta pentru propria-ți dezvoltare în domenii atât diferite, cât și asemănătoare, dar cărora merită să le acorzi câteva ore din viața ta, în weekend, și de pe urma cărora acumulezi experiență în aria aleasă. În cazul în care îți dorești un viitor jurnalistic, revista liceului te așteaptă printre redactorii ei. Poți să îți statorniceşti bazele informaticii aplicate frecventând cursurile de informatică opţionale, unde te poți dezvolta, la fel, domeniul dezbaterilor academice, un club care îți oferă experiență atât pe partea îmbogățirii culturii generale, cât și pe partea vorbitului în public, toate acestea reprezintă doar o fărâmă din ceea ce îţi poate oferi acest liceu minunat”.
Maria, 17 ani, clasa a X-a, Colegiul Naţional Ion Luca Caragiale
„Consider că liceul este cea mai frumoasă etapă din viaţa unui om, cel puţin eu aşa cred. În liceu te îndrăgosteşti prima oară (mai serios), tot aici îţi faci cele mai puternice prietenii şi nu în ultimul rând, înveţi cum să te cerţi cu profesorii pentru note. Ce înseamnă să fii licean la «Ion Luca Caragiale», hmm... cred că doar cei care au trecut prin băncile acestui liceu înţeleg cel mai bine, pentru că aici, şi perioada în care eşti boboc e una plină de romantism. E cel mai frumos lucru din perioada când înveţi. Pentru mine, primul an de liceu a fost ceva după care încă tânjesc. Recunosc că m-am obişnuit foarte greu, nu cunoşteam aproape pe nimeni şi nu mai zic că m-am rătăcit de foarte multe ori până să găsesc clasa. În prima lună întârziam de multe ori, însă doamna director era foarte drăguţă şi ne conducea personal către clasele unde aveam ora; zic noi, adică eu şi prietena mea cea mai bună. Să fiu sinceră, ca materie didactică, în liceu am învăţat multe lucruri interesante şi utile, dar şi chestii ce nu-mi vor folosi poate foarte mult în viaţă. Desigur, glumesc! (râde). Pot spune că în acest liceu am învăţat ce sunt prieteniile şi cât durează acestea şi recunosc că nu am încredere în oameni, însă am reuşit să îmi fac nişte legături cu oameni frumoşi la suflet. Perioada liceului în «Caragiale» este chiar una de poveste, iar dacă tu, acela care citeşte acum, eşti licean, bucură-te cât mai ai ocazia, cu atât mai mult dacă liceul în care ai intrat se cheamă «Caragiale»”.
Programul de promovare a patrimoniului turistic „Destination: Bucharest” este desfăşurat de Primăria Municipiului Bucureşti prin Administraţia Monumentelor şi Patrimoniului Turistic.
„Bucureşti, oraşul care te face deştept şi sănătos”, un proiect realizat în cadrul Programului de promovare a patrimoniului turistic „Destination: Bucharest”, desfășurat de Primăria Municipiului București, prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic