Jurnalul.ro Special Viața secretă a colonelului Putin în Germania Democrată

Viața secretă a colonelului Putin în Germania Democrată

de Florian Saiu    |   

Vladimir Putin (69 de ani) a visat, mic copil fiind, la un destin măreț de erou. Modelul său a fost propriul părinte, membru al poliției secrete sovietice (NKVD) în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, autor al unor acțiuni de sabotaj în spatele liniilor inamice.

Scăpat ca prin minune din cleștele german, slăbit de răni grave, Vladimir senior s-a întors acasă încărcat de glorie, aura sa de viteaz seducându-l definitiv pe micuțul Volodia. Ambițios, fiul avea să ia urma tatălui. La alt nivel însă, în alte vremuri și cu aproape toate dezideratele schimbate din mers.

Adolescentul Vladimir, un puști sfrijit din Leningrad/Sankt Petersburg ce învățase limba germană convins că va fi cooptat imediat în structurile serviciilor de contraspionaj sovietice, nici nu-și finalizase studiile liceale când și-a luat inima-n dinți și a contactat filiala locală KGB. Respins cu recomandarea de a-și completa educația, Volodia nu s-a descurajat. Între bătăile de stradă purtate cu găștile din alte cartiere muncitorești petersburgheze și vânătorile de șobolani pe scările de bloc socialiste, drăcosul Putin n-a ratat nicio ședință de judo, sport care l-a învățat treptat să-și păstreze cumpătul, să-și dozeze energia și, mai ales, să exploateze slăbiciunile adversarului. S-a înscris apoi la Facultatea de Drept din orașul clădit de țarul Petru cel Mare, a absolvit-o (în 1975), și-a efectuat stagiul militar, după care s-a prezentat iar la biroul KGB. Vladimir Vladimirovici Putin avea 30 de ani când a reușit, în sfârșit, să fie admis în rândurile „Flamurii Roșii”, școala de elită pentru ofițerii ruși de contrainformații. Primii doi ani i-a „ars” sub acoperire la Leningrad, apoi visul din copilărie a prins contur: prima misiune în străinătate, pe pământul dușmanului supus, în Republica Germană Democrată, la Dresda. Nu părea o însărcinare pe măsura aspirațiilor lui, Berlinul de Est - unde erau aruncați în lupta împotriva imperialismului vestic nu mai puțin de 1.000 de agenți ruși - fiind considerat atunci polul spionajului european. Nu părea…

Cu fiicele de mână la grădinița germană

„Când Putin a ajuns la Dresda - consemna jurnalista americană Catherine Belton într-unul dintre cel mai bine documentate studii închinate actualului lider rus („Oamenii lui Putin. Cum a recuperat KGB-ul Rusia și apoi a atacat Occidentul”, Editura Litera, Colecția Kronika, 2022) -, aici se aflau la post doar șase ofițeri KGB. Împărțea biroul cu Vladimir Usolțev și locuia împreună cu soția, Liudmila (fostă stewardesă), și cele două fiice într-un banal apartament de bloc rezervat ofițerilor ruși. În fiecare zi, Putin își ducea fiicele la o grădiniță germană. Părea o viață simplă, provincială, departe de atmosfera palpitantă din Berlinul de Est”. Cum își omora timpul? Practica mult sport și se familiariza cu intimitățile existenței nemțești, ajutat de Horst Jehmlich, asistent special al șefului Departamentului Stasi (Serviciul Secret al Republicii Democrate Germane). Acest locotenent-colonel uns cu toate alifiile avea să-și amintească peste ani: „Putin era foarte interesat de expresiile colocviale germane. Era nerăbdător să învețe, modest, serios, amabil. Nu se expunea niciodată pe linia frontului, nu se avânta cu capul înainte. În plus, era un soț și un tată grijuliu”. Fain portret! 

La vânătoare de brevete tehnologice

„Dar relațiile dintre spionii sovietici și colegii lor din Stasi erau uneori tensionate - aprecia cercetătoarea Catherine Belton în lucrarea citată anterior -, iar Dresda nu era chiar un loc unde nu se întâmpla nimic. Și asta din simplul motiv că acest oraș se afla în prima linie a unui imperiu al contrabandei, care asigura de multă vreme supraviețuirea economiei RDG”. Mai exact? „Ca sediu al Robotron, cel mai mare producător de electronice din Germania de Est, unde se fabricau servere, computere personale și alte dispozitive high-tech, Dresda era esențial pentru eforturile sovieticilor și ale est-germanilor de a obține ilicit scheme și componente ale unor aparate de înaltă clasă tehnologică occidentală”. De altfel, în anii ’70, Robotron clonase cu succes IMB-ul vestic și dezvoltase legături strânse cu compania vest-germană Siemens. „Cea mai mare parte a produselor high-tech de contrabandă din Germania de Est veneau prin Dresda, care era centrul acestui comerț ilegal”, dezvăluia, citat de Catherine Belton, Franz Sedelmayer, un consultant de securitate vest-german care în anii ’80 demarase o afacere de familie la München, prin intermediul căreia vindea arme către NATO și țările din Orientul Mijlociu, și care ulterior a colaborat cu Putin la Sankt Petersburg. 

Contrabandă cu arme, diamante și metale rare

Dresda găzduia, de asemenea, un departament al Comerțului Exterior specializat în operațiuni de contrabandă cu tehnologie high-tech aflată sub embargoul Occidentului (Kommerzielle Koordinierung). „În schimbul produselor electronice de înaltă clasă, se dădeau antichități și arme”, mai amintea Franz Sedelmayer. Încă de când Germania fusese împărțită între Est și Vest, la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial - sesiza și Catherine Belton (între 2007 și 2013 corespondentă la Moscova a ziarului Financial Times) -, o mare parte a spațiului răsăritean se bazase pe piața neagră pentru a supraviețui economic. Trezoreria Uniunii Sovietice era goală după ravagiile războiului, iar în Berlinul de Est, în Zürich și în Viena, grupările de crimă organizată lucrau mână în mână cu serviciile de securitate sovietice în contrabanda cu țigări, alcool, diamante și metale rare, pentru a umple seifurile KGB-ului. Inițial, contrabanda fusese acceptată ca o necesitate temporară, dar după 1950, când Occidentul s-a unit împotriva blocului de state controlat de Rusia, aceasta a devenit un mod de viață. Mai mult, Stasi și KGB înființaseră firme-fantomă în Austria, Liechtenstein, Elveția ori Germania de Vest prin care vânturau valuta obținută în urma tranzacțiilor ilicite… Acesta era contextul socio-economic și politico-militar la care spionul Putin s-a adaptat pe îndelete.

Platov și Adamov, numele conspirative adoptate de Vladimir

Tânărul Vladimir sosise la Dresda în plină criză a afacerilor desfășurate de KGB în RDG. Un ofițer rus specializat în furtul secretelor științifice, Vladimir Vetrov pe numele lui, tocmai ce se predase autorităților vestice, divulgând numele a nu mai puțin de 250 de ofițeri KGB care lucrau în contrabanda cu tehnologie în ambasade din toată lumea, oferind occidentalilor și mii de documente din domeniul spionajului industrial. Efectul fusese impresionant. 47 de agenți sovietici au fost expulzați numai din Franța, în vreme ce SUA au început procesul de contracarare a sabotajelor KGB din domeniul tehnologiei. Cu alte cuvinte, Putin și-a început munca de spion într-o etapă de criză, când serviciile secrete sovietice își înmulțiseră eforturile de (re)penetrare a marilor companii vestice. Pentru această acțiune, era nevoie de cadre noi, pe care Vladimir a primit sarcina să le recruteze din rândul studenților. Se știe că în acea perioadă, invadatorul de astăzi al Ucrainei folosea mai multe nume conspirative. Se recomanda „Platov” sau „Adamov”, așa cum s-a prezentat la Leipzig, în calitate de lider al Camerei de prietenie sovieto-germane.   

Sex cu agente dezinhibate, filmat la Hotelul Bellevue

Catherine Belton a devoalat în cartea sa - „Oamenii lui Putin. Cum a recuperat KGB-ul Rusia și apoi a atacat Occidentul”, Editura Litera, 2022 - amănunte senzaționale din viața petrecută de spionul Vladimir Vladimirovici în Germania Democrată: „Lui Putin îi plăcea cel mai mult să stea la Am Tor, un mic bar slab luminat, din centrul istoric al Dresdei, la câteva stații de tramvai distanță de sediul local al KGB-ului. Aici se întâlnea cu unii dintre agenții săi”. Un alt loc frecventat de ofițerii ruși era Hotelul Bellevue, de pe malul Elbei. „Fiind singurul hotel din oraș deschis străinilor, acesta devenise un centru important de recrutare a savanților și a oamenilor de afaceri occidentali aflați în vizită în RDG. Stabilimentul era proprietatea departamentului de turism al Stasi, iar restaurantele sale somptuoase, barurile șic și camerele elegante erau înțesate cu microfoane și camere de supraveghere”. 

Femeile, peste bărbați

Ce munci de teren prestau Putin și ai lui tovarăși din Stasi? „Oamenii de afaceri erau ispitiți cu prostituate, filmați în camerele lor și apoi șantajați să lucreze pentru Est. Foloseam agente de-ale noastre în acest scop. Orice serviciu de securitate face asta. Uneori, femeile pot obține mai multe informații decât bărbații”, recunoștea, la ani distanță de la aceste evenimente, Horst Jehmlich, spionul est-german care-l întâmpinase și-l instruise pe Putin la Dresda în primul an al descinderii acestuia pe Elba. „Poate că nu vom ști niciodată precis dacă Putin a dus această vânătoare și mai departe, în Occident. Relatările autorizate ale colegilor săi din KGB nu prezintă încredere”, comenta, la rândul ei, cercetătoarea Catherine Belton.  

Întâlnirea de la castelul din Wiesbaden

Una din principalele sarcini primite de locotenent-colonelul Vladimir Putin în cadrul misiunii din RDG era colectarea de informații despre NATO, adversarul de temut al URSS. „Dresda constituia un avanpost esențial pentru recrutările din München și din Baden-Württemberg, unde se găseau personal militar american și trupe NATO”, mai consemna Catherine Belton. Deși la cinci sute de kilometri distanță de cartierul lui general, Putin nu se sfia să-și testeze abilitățile de recrutor în aceste regiuni. A fost păstrat un episod spumos legat de încercările lui de a-i trage de limbă pe germanii cu gulere albe. Relatează biografa Catherine Belton: „Într-un castel de lângă Wiesbaden (Germania de Vest), oraș în care era cantonată cea mai importantă bază a armatei americane, trăia o prințesă de origine rusă pe nume Tatiana von Metternich, căsătorită cu un aristocrat german. Ea i-a destăinuit nepotului ei, care, la rândul lui, mi-a povestit mie, cât de impresionată fusese în anii ’80 de vizita la castel a unui tânăr ofițer din KGB care nu ezitase să recunoască în fața doamnei cu sânge nobil rusesc că este, în ciuda angajamentului de serviciu, un bărbat credincios”. Ați ghicit, bărbatul nu era altul decât Vladimir Putin - după cum se vede nu doar un ofițer fără scrupule, ci și un tip seducător. 

Operațiunea „Rază de Soare”

La mijlocul anilor ’80, o parte însemnată a ofițerilor KGB detașați în RDG, printre care și Vladimir Putin, a ajuns să înțeleagă că URSS nu va câștiga niciodată lupta cu Occidentul mizând pe preceptele comuniste. Pur și simplu, colosul socialist nu ținea pasul cu economia deschisă a Vestului, mult mai performantă. În consecință, mai mulți membri progresiști ai structurilor serviciilor secrete ruse au început să pregătească supraviețuirea sistemului în eventualitatea colapsului URSS (care s-a și produs în anii imediat următori). Instalați la Institutul de Economie Mondială din Moscova, acești vizionari au inițiat reforme menite să încurajeze concurența sub tutela rigidă a statului rus. „Când Mihail Gorbaciov a preluat funcția de secretar general al Partidului Comunist, în 1985, aceste idei au primit un nou avânt - evidenția jurnalista de investigații Catherine Belton. Gorbaciov a lansat reformele politice și economice cunoscute ca glasnost și perestroika, gândite să revitalizeze mecanismele financiare ale Uniunii Sovietice. În întreg blocul răsăritean se ridica un val de proteste față de represiunea exercitată de regimurile comuniste, iar Gorbaciov a făcut presiuni asupra omologilor săi din Tratatul de la Varșovia să demareze reforme similare, ca unică modalitate de a supraviețui valului de resentimente și amplificării fenomenului de disidență”. În ciuda eforturilor politice, elita ofițerilor KGB a înțeles că era doar o chestiune de timp până când sistemul avea să se prăbușească. Atunci, în mare secret, a declanșat Operațiunea „Rază de Soare”, în fapt o acțiune temerară de transfer al puterii în Imperiul Roșu. Despre această mișcare extraordinară, cu efecte palpabile până în zilele noastre și în care Putin și-a jucat cum a știut mai bine rolul, vom povesti însă într-un material viitor.    

Pentru a face posibilă supraviețuirea KGB-ului și după prăbușirea Uniunii Sovietice, o parte a ofițerilor ruși din RDG a sifonat, prin firme-fantomă înființate în Occident, miliarde de dolari provenite din traficul ilegal cu arme, metale rare și diamante.

În anii în care Putin și-a servit țara din RDG, Dresda devenise locul de întâlnire dintre teroriștii germani aflați sub stindardul Facțiunea Armata Roșie și ofițerii KGB, organizație care sponsoriza deseori atacurile armate ale radicalilor de stânga nemți.

32 de ani avea Vladimir Putin când și-a început activitatea de ofițer de contraspionaj la Dresda, în Germania Democrată

„Deși înțelegeam că o construcție bazată doar pe ziduri nu poate dura, voiam ca în locul ei să se ridice ceva diferit. Dar nu apărea nimic. Asta mi s-a părut dureros”, Vladimir Putin, despre colapsul iminent al URSS

Subiecte în articol: vladimir putin
TOP articole pe Jurnalul.ro:
Parteneri