Gazele trase pe gură şi eşapate pe nas conţin accize. Însă şi cele cu care se încălzeşte populaţia sau cele utilizate de industrie. Aici, în zona productivă, e o discuţie, să transformi gazele în îngrăşăminte nu reprezintă nicidecum un comportament vicios. Dar ce ne facem că, pe de o parte, consumul de gaze cu care se încălzesc bucureştenii e reprimat cu accize, iar, pe de alta, e stimulat când se subvenționează energie termică livrată la bloc, de parcă s-ar dori întreţinerea viciului. De fapt, e posibil ca nu viciile persoanelor să primeze, ci ale bugetului, acela mare al administraţiei centrale, care le secătuieşte pe cele mici, locale, atunci când finanţează plata accizelor la gaze. Ba, mai mult, atitudinea vicioasă se adânceşte atunci când se scumpesc gazele prin intermediul taxării şi se majorează datoria locală către administraţia centrală sub patronajul autorităţii de resort. Iar marea problemă e că se induce ideea că populaţia ar avea un comportament vicios, când numai administraţia statului îl are. Una peste alta, ce conduită pot avea românii dacă aşa-s conduşi?
Din câte se observă, accizele se cam încurcă în dimensiunea lor etică. Păcatul originar e acela că lor nu le corespunde o cheltuială/necesitate din jurul plătitorului de impozite, cum e, de pildă, la taxa de drum. Ele se colectează ferm, la sursă, fie că e vorba de gazele trase pe gură, fie de cele eşapate de automobile, înainte de a vedea dacă e bună marfa pe care dai banii. Cam cum se percep onorariile la cea mai veche meserie din lume, similară cu politica, aceea despre care președintele american Ronald Reagan spunea că e cea de-a doua profesie veche a lumii, dar care se aseamănă foarte mult cu cea mai veche.
Şi apropo, în timp ce statul vrea să combată dependența de nicotină a fumătorilor, își stimulează propria dependență de banii acestora. Până într-acolo încât o bună parte din resursele care țin în viață sistemul public de sănătate și pe cel de pensii au ca sursă directă viciul fumatului, deci ar fi extrem de complicat pentru bugetul mare al statului dacă mulți oameni ar renunța la țigări concomitent. Ar mai lipsi să se legifereze şi prostituţia, ca să li se achite bătrânelor - cu banii încasaţi - reţetele de medicamente compensate.
Să ne întoarcem însă la hidrocarburi, unde e o reală problemă când consumul se corectează accentuat în criza pandemică, preţul petrolului și gazelor se tot căzneşte să crească pe pieţele internaţionale, dar n-o prea poate face nici măcar în sezonul rece şi accizele infirmă trendul. Iar astfel de maniere nu pot decât să amplifice declinul economic.