Ordinul de protecție este doar un instrument juridic menit să intimideze agresorii, dar în 80% dintre cazuri își dovedește eficiența. Nu e un scut împotriva agresiunilor, care să poată apăra victima în totalitate, dar are cel puțin un efect de descurajare a celui care ajunge să conștientizeze pericolul în care se află el însuși, de a face pușcărie, dacă își continuă agresiunea.
Asociațiile care apără drepturile omului și victimele agresiunilor conjugale au contribuit cel mai mult la introducerea acestui instrument în legislația românească, pornind de la nevoia de protecție în cazul violenței domestice, însă de mult timp s-a cerut extinderea aplicării acestui instrument și în afara relațiilor de familie sau de cuplu.
Nu doar victimele agresiunilor au fost afectate de textul de lege absurd, ci și polițiștii care au fost nevoiți să sfătuiască victimele să depună plângere penală, dar și să le spună persoanelor care veneau să le ceară ajutorul că nu pot face nimic pentru a le proteja.
Un caz semnalat chiar anul acesta de Jurnalul, în luna iunie, este cel al Gabrielei, din județul Constanța. Femeia este amenințată de aproape doi ani de un vecin, a chemat poliția de mai multe ori, dar polițiștii i-au explicat că nu poate obține un ordin de protecție, nefiind nici măcar amanta agresorului. Victima a mai povestit că unul dintre avocații la care a apelat a sfătuit-o să declare că a avut o relație conjugală cu agresorul, dar nici așa nu i s-a aplicat prevederea, pentru că relația nu mai exista la momentul depunerii plângerii.
Gabriela spune că la secția de poliție i s-a spus că nu se aplică legea pentru persoane care sunt din afara familiei sau concubini, după modificarea de la începutul acestui an. Conform Legii nr. 26/2024, Art. 1, litera c) - „amenințarea unei persoane cu săvârșirea unei infracțiuni sau a unei fapte păgubitoare ilicite îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de temere” - pentru un caz precum al ei s-ar fi putut emite ordin de protecție, dacă în textul legii nu s-ar fi specificat că prevederea este pentru „violența domestică”.
„Polițista la care am fost mi-a spus că îi pare rău, dar în România legile apără mai mult infractorii și nu are cu ce să mă ajute”, a mai povestit femeia adusă la disperare de situația fără ieșire în care se găsește.
Există și altfel de situații, în care membrii aceleiași familii se atacă periodic, dar nefiind vorba despre relația dintre o femeie și un bărbat, nu se putea aplica ordinul de protecție. Jurnalul a prezentat un astfel de caz recent, din județul Maramureș, în care fiul agresat de propriul tată a-ncercat să obțină un ordin de protecție și nu a reușit.
Eroarea a fost înlăturată abia acum
Legea 26/2024 a fost promulgată la începutului lunii martie, dar se aplică începând de sâmbătă, 31 august 2024, privind extinderea aplicării ordinului de protecție (provizoriu sau încuviințat de judecător) și în cazurile de violență petrecute în afara familiilor sau a relațiilor de concubinaj. Inițial se păstrase și sintagma care se referea doar la violența domestică, dar a fost eliminată înainte de aplicarea noilor prevederi.
Marea realizare a Ministerului Justiției, care s-a lăsat așteptată aproape un deceniu, a fost anunțată de ministrul Alina Gorghiu, pe Facebook: „Legea 26/2024 privind Ordinul de protecţie extins, intră chiar astăzi în vigoare. Toate victimele pot beneficia de protecţie, indiferent de forma de violenţă, că este fizică sau psihică. De ce îi spun extins? Pentru că până acum exista Ordinul de protecţie numai în cazul violenţei domestice. Îl extindem acum, prin lege, la toate situaţiile şi e normal să mergi la metrou sau pe stradă, fără să priveşti cu frică peste umăr, să intri în scara blocului, fără spaima de vecinul agresor. Să stai fără teama că un fals prieten îţi fură poze private din telefon pentru a le populariza în mediul online. Să nu primeşti apeluri telefonice repetate la ore nepotrivite”, a scris ministrul, sâmbătă, pe pagina de Facebook.
Campanie de informare pentru victime
În plus, Ministerul Justiţiei lansează și o campanie de informare publică, în legătură cu noul act normativ, astfel încât victimele să afle ce demersuri pot face, pentru a fi în siguranţă. „Încurajez toate victimele să ceară ajutor, să sesizeze abuzurile, indiferent de formă, indiferent de agresor”, a subliniat ministrul Justiției.
Ministerul Justiției a transmis și un comunicat de presă, precizând că Legea privind ordinul de protecţie extins a fost iniţiată cu scopul de a proteja toate victimele, indiferent de relaţia care există între acestea şi agresor. „Până la acest moment, ordinul de protecţie şi ordinul de protecţie provizoriu protejau doar victimele violenței domestice, dar de acum, prin noul act normativ, se depăşeşte perimetrul familiei, iar protecţia oferită devine generală. Un alt aspect foarte important: noua lege se referă la toate formele de violenţă fizică, dar şi psihică. Printre formele de violenţă fizică, se numără orice lovire sau act de violenţă cauzatoare de suferinţă fizică sau orice act de violenţă de natură sexuală”, se arată în comunicat.
Astfel, victimele pot solicita ordin de protecție inclusiv pentru violenţă psihică, în care se încadrează „ameninţarea unei persoane cu săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare, dacă este de natură să îi producă o stare de temere; fapta repetată de urmărire a unei persoane, de supraveghere a locuinţei, a locului de muncă sau a altor locuri frecventate de aceasta; efectuarea de apeluri telefonice sau alte mijloace de transmitere la distanţă care prin frecvenţă, conţinut sau momentul în care sunt emise, creează temere”.
Hărțuirea se poate opri, cu noua prevedere
Se poate aplica prevederea inclusiv pentru „orice act de hărţuire online, mesaje online instigatoare la ură, urmărire online, ameninţări online, publicarea neconsensuală de informaţii şi conţinut grafic intim etc.”.
„Era ceva absolut necesar să se extindă, pentru că erau situații absolut șocante. Un concubin putea să primească un astfel de ordin, dar el putea să nu recunoască faptul că e concubin și nu mai primea ordinul. De fapt, nici concubinul nu era membru al familiei. Mai era o problemă, în cazul hărțuirii. Nu se putea solicita ordin de protecție, pentru că se considera că nu are legătură cu legea în sine, nefiind o legătură de familie sau de concubinaj. Trebuia să se facă de mult timp această modificare a legii, pentru că opera doar într-o zonă limitată, iar celelalte victime nu puteau fi protejate. Pe de altă parte, acest aspect al concubinajului are relevanță numai în dreptul civil, atunci când sunt copii sau bunuri comune, nu și în penal”, a comentat, pentru Jurnalul, criminologul Dan Antonescu, fost șef al Serviciului Omoruri din cadrul Poliției Capitalei.
Pedepsele nu sunt chiar descurajante
O altă situație absurdă a legii, așa cum a fost până în prezent, era cuantumul pedepselor, la jumătate față de cel pentru celelalte cazuri de încălcare a unei hotărâri judecătorești, adică un maximum de un an de închisoare față de doi ani, deși ordinul de protecție este emis tot în baza unei hotărâri judecătorești. S-au modificat și limitele pedepselor, ajungându-se la o situație de normalitate, din acest punct de vedere, dar și acum, decizia le aparține judecătorilor, care de cele mai multe ori dau minimum de pedeapsă, încurajând agresorii.
„Dacă vorbim despre eficiență, ordinul de protecție un este o armură, ci o hotărâre a unui polițist, pentru cinci zile, sau a unui judecător, pentru mai mult timp. Dar, dacă victima aduce dovada că acel ordin a fost încălcat, instanța poate hotărî că agresorul poate pune în aplicare amenințările și poate dispune arestul preventiv. Pedeapsa era de la o lună la un an sau amendă, iar acum s-a mărit până la doi ani, tocmai pentru ca pedeapsa să fie cât de cât descurajantă. Partea proastă e că nu prea se aplică pedeapsa maximă, deși încălcarea unui ordin judecătoresc se pedepsește cu închisoare până la doi ani, pe când ordinul de protecție era tot o hotărâre judecătorească și se pedepsea cu închisoare până la un an. Aceasta era altă absurditate a legii”, spune Dan Antonescu.
Se pedepsesc și amenințările online
Se pot dispune mai multe tipuri de măsuri, în funcție de situație: evacuarea temporară a agresorului din locuinţa comună; reintegrarea victimei şi, după caz, a membrilor familiei acesteia în locuinţa comună; obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de membrii familiei acesteia ori faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate; interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic; obligarea agresorului de a purta permanent un dispozitiv electronic de supraveghere; interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima sau obligarea agresorului de a preda poliţiei armele, componentele esenţiale şi muniţiile deţinute, documentele în care acestea sunt înscrise, precum şi autorizaţia/autorizaţiile de procurare a armelor emisă/emise pe numele acestuia.
Victima își poate apăra agresorul
Despre ineficiența ordinului de protecție se poate vorbi mai ales atunci când chiar victima solicită retragerea acestuia, după ceea ce aceasta crede că ar fi o împăcare cu agresorul sau după ce e determinată să cedeze, în urma unor amenințări. Mai există și situații de aplicare parțială a prevederilor legale, iar eșecul unei astfel de situații s-a văzut recent, pe 16 iulie, când o femeie a fost înjunghiată, pe o stradă din localitatea Ovidiu, județul Constanța, de un bărbat împotriva căruia era emis ordin de protecție, însă victima refuzase monitorizarea acestuia prin dispozitiv electronic.
Criminologul Dan Antonescu spune că astfel de situații, în care victima este cea care îi permite agresorului apropierea, sunt numeroase, fiind determinate de mai mulți factori. Fie victima își poate retrage plângerea și se anulează ordinul de protecție, fie ea refuză una dintre măsurile cele mai eficiente, cum este cazul femeii înjunghiate în luna iulie, în județul Constanța.
„De cele mai multe ori, acest ordin de protecție este anulat la cererea victimei care își retrage plângerea. Așa-zisa împăcare nu mai are loc, dar intervin alte acte de violență. Apariția brățărilor de monitorizare e salutară, având și rol de descurajare a agresorului care se știe monitorizat și poate primi pedeapsa cu închisoarea, dacă este prins că nu respectă ordinul de protecție. Obligativitatea de a purta brățara sau îndepărtarea ei fără drept se sancționează, însă, prea blând pentru a face măsura cu adevărat eficientă”, mai spune fostul șef de la Omoruri.
Polițiștilor li se dau noi ordine
Sunt și modificări făcute de Ministerul de Interne, în privința obligațiilor care le revin polițiștilor, în aceste situații. Odată cu extinderea aplicării ordinului de protecție și la cazurile de violență petrecute în afara familiilor sau relațiilor de concubinaj, prin modificarea legislativă care se aplică de la 31 august, polițiștii au și noi reguli și obligații în gestionarea cazurilor privind actele de violență.
Aceștia vor face o evaluare a riscului generat de violență, în situația în care victima cere emiterea unui ordin de protecție provizoriu, indiferent de modul în care iau cunoștință despre eveniment, pe baza unor metodologii și formulare-tip, stabilite de MAI.
Polițiști vor fi obligați și să monitorizeze respectarea măsurilor dispuse prin ordinele de protecție provizorii, astfel că, pentru fiecare caz în parte, vor fi înființate „mape de supraveghere”.
Legea prevede deja modalitatea de gestionare a cazurilor de violență, însă aceasta face referire numai violența domestică, iar pentru a se aduce modificările este nevoie de modificări la Ordinul ministrului de Interne și al ministrului Muncii 146/2578/2018 privind modalitatea de gestionare a cazurilor de violență domestică. Prin Ordin de ministru se stabilesc dispoziții ce stabilesc structurile din cadrul Ministerului Afacerilor Interne care sunt competente să realizeze intervenția la acest tip de evenimente.
Victimele pot cere ajutorul poliției pentru ordin de protecție fie sunând la 112, fie prin depunerea unei plângeri, în scris sau oral, direct sau telefonic, la sediul poliției. Pot face același lucru și persoanele care au asistat la acte de violență, dacă victimele nu o fac. De asemenea, polițiștii se pot autosesiza.
Polițiștii vor fi obligați să intervină în cazurile de violență, dacă sunt sesizați direct sau se sesizează din oficiu, indiferent de structura din care fac parte, iar primul lucru pe care vor fi obligați să îl facă va fi separarea victimei de agresor și eliminarea riscurilor imediate.