Sunt mai multe chei în care putem citi și interpreta luările de poziție ale senatorului Daniel Zamfir față de politica Băncii Naționale a României. Inclusiv insistența cu care domnia sa a cerut și, până la urmă, a reușit să îl aducă în fața Comisiei economice a Senatului pe Guvernatorul BNR,Mugur Isărescu, împreună cu stafful acesteia. Cum au decurs discuțiile din comisie și în ce măsură temele puse în discuție de către senatorul Daniel Zamfir și colegii săi,precum și dacă răspunsurile primite din partea lui Mugur Isărescu și echipei care l-a însoțit au fost convingătoare sau nu, asta se poate discuta cu argumente pro și contra. Bineînțeles, cu bună credință și în termeni civilizați.
Nefiind, însă, specialist în domeniu, ezit să mă pronunț. Cu toate acestea, ca utilizator, de-a lungul anilor, al serviciilor unor bănci care își desfășoară o rodnică activitate în capitala scumpei noastre patrii, nu pot decât să apreciez faptul că unul dintre motivele invocate de către senatorul Daniel Zamfir a fost acela că noi, românii, plătim băncilor dobânzi de trei ori mai mari decât în Occident. Asta ca să nu mai discutăm mai mult despre foarte ciudatul comision de administrare, care comision chiar nu pricep în ce ar consta și al cărui unic efect,zdravăn resimțit la buzunare, este că se află la o foarte mare diferență, pe plus, față de dobânda pe care ne-o oferă băncile pentru sumele de bani pe care le avem în conturi.
Una este,însă, să aduci probe și solide să construiești o demonstrație convingătoare pentru a susține că senatorul Daniel Zamfir greșește în ceea ce afirmă și cu totul alta este să te năpustești asupra sa cu un hârdău de invective așa cum a procedat Victor Ponta. Nu cred că nu vă sunt cunoscute epitetele la care liderul partidului-aspirator a recurs pentru a-l complimenta pe adversarul său, în planul ideilor firește, dar poate că este bine să vi le reamintesc:”golanul ăla” și „atac golănesc, huliganic”. Motivul sau, mai degrabă, pretextul invocat de către Victor Ponta fiind că Daniel Zamfir și-a permis să îl critice le Mugur Isărescu, ba încă atunci când la audierea din comisie „a fost toată conducerea BNR”.
Rămâne,totuși, de discutat dacă o luare de poziție critică față de politica financiară a BNR ar putea reprezenta, automat, un act „huliganic” sau „golănesc”, dar cred că am și eu dreptul să pun o întrebare: de când și până când este Banca Națională absolvită de datoria de a răspunde în fața Parlamentului pentru activitatea sa? După cum, la fel de bine, mă pot întreba, de unde și până unde are dreptul Victor Ponta dreptul de a taxa o discuție purtată într-o comisie de specialitate a camerei superioare a Parlamentului ca fiind „o golănie”, iar senatorul care a inițiat-o este „un huligan”?
Păi dacă cetățeanul Victor Ponta își arogă această calitate, haideți să întoarcem foaia și să îi punem , și noi,câteva întrebări de elementar bun simț. Ca de pildă, cum se poate numi un lider de partid care se recomanda peste tot ca fiind adversar jurat al lui Traian Băsescu și al regimului său autocratic, dar, în vie, la prietenarul Sebi Ghiță, se hârjonea cu Laura Kovesi- alias Luluța- om de bază al binomului? Dar acel Victor Ponta care a mers cu capul în jos ca să ia de la președintele în exercițiu al Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, punctajul –legământ al coabitării, dar nu a avut elementara decență să ne spună și nouă, românilor, de ce și-a călcat promisiunea că va pune capăt regimului lui Traian Băsescu? Știm foarte bine că Victor Ponta a luat drumul până la Bruxelles după ce anumiți decidenți de peste mări și țări au călcat în picioare voința majorității românilor de a-l demite pe Amiralul Dezastrului Național, dar parcă ar fi fost nevoie de un dram de sinceritate în plus și de ceva mai mult respect față de acest popor , așa încât tu, ca premier al României și ca lider al celui mai mare partid al țării, să spui măcar câteva vorbe despre motivele pentru care ai abdicat așa de repede de la promisiunile tale. În acest caz, cum poate fi numit un personaj cu un asemenea comportament și duplicitar și laș?
În fine, dar deloc în ultimul rând,cum ar putea să fie numit un premier care nu a avut curajul minim și decența elementară să vină în fața nației pentru a-și anunța demisia din funcție și a preferat să o facă pe Facebook?
Acestea ar putea fi doar câteva dintre întrebările care cred că se cuvine să îi fie adresate lui Victor Ponta . Victor Ponta fiind, mai nou, cel care se simte îndrituit să îl linșeze-deocamdată doar verbal!- pe senatorul Daniel Zamfir, numai și numai pentru că acesta și-a permis să pună în mișcare o procedură legală pentru a lămuri câteva chestiuni de foarte mare interes public. Același Victor Ponta care, în schimb, nici până azi nu a avut elementara decență de a spune adevărul asupra unor urâte subiecte pe care, se vede treaba, le vrea cu orice preț, cât mai bine dosite în mapa sa profesională.