Avem toate şansele să fim fericiţi, dacă reînvăţăm că iubirea înseamnă un cine, nu un ce, afirmă preotul Constantin Necula într-un interviu acordat AGERPRES cu ocazia Sărbătorilor Pascale.
''Mi se pare absurd să credem că Hristos a înviat doar pentru noi, nu suntem atât de egoişti, a înviat şi pentru copţii morţi în Egipt, aruncaţi în aer, Hristos a murit şi pentru copiii sirieni. Noi, ceilalţi, ne plângem aici, în spaţiul ăsta, oarecum sigur şi stabil, de lucruri de nimic. Noi trăim după hashtag, nu după Evanghelie'', spune preotul.
Pe părintele Constantin Necula l-am găsit la Sibiu, unul dintre locurile pe care le numeşte ''acasă''.
''Acasă înseamnă Sibiul într-un fel, Braşovul în alt fel. Braşovul naşterii mele, Sibiul pregătirii mele universitare şi al locului meu de muncă, până la urmă. Acasă sunt peste tot acolo unde pot sluji Dumnezeiasca Liturghie şi am slujit în ultima vreme şi am fost în foarte multe 'acasă'. Acasă sunt între români, oriunde s-ar afla ei'', mai spune părintele Constantin Necula.
Acasă este locul unde ar trebui să petrecem sărbătorile, un ''retur la borna zero'', susţine preotul.
''Eu sunt băiat de cartier, sunt născut la bloc. Eu am trăit într-un cartier fără duminică, pentru că nu am avut biserică. Am avut biserică relativ târziu, de aceea, câteodată, dacă sar mai iritat aşa pe câte unii despre scoaterea bisericii şi a şcolii, ştiu cum arată un cartier fără biserică şi fără şcoală, în care te caută secretarul de partid, îmbrăcat în Moş Gerilă, să-ţi aducă daruri. Dar eram salvat de faptul că mergeam cu tata, şcheian fiind, foarte des la Biserica Sfântul Nicolae, o ctitorie antică a spiritului românesc. Acolo ne strângeam toţi (...) sunt convertit într-un fel sau altul de cântarea Prohodului şi de bătutul în toacă al tatei, tata fiind copil de biserică de la cinci ani'', povesteşte el.
Interviul nu face doar o scurtă călătorie în copilăria celui care a vrut să fie mai întâi militar. Părintele a vorbit şi despre fricile unui om care se află, totuşi, aproape de Dumnezeu, dar şi despre comuniunea dintre om şi biserică.
''Când e vânzoleala mare în trotuar şi lumea confundă biserica cu trotuarul şi cu valorile trotuarului, nu ai cum să taci. (...) Biserica va trebui să înveţe să stea undeva la limită, tot timpul, şezând pe bordură şi aşteptând să vorbească cu oamenii. (...) Eu cred că biserica, mai ales după momentul Colectiv, a stors zdravăn la 'puroiul' ei de comunicare'', mai spune preotul Necula.
De asemenea, preotul povesteşte despre decizia fiicei sale de a participa la proteste, lunile trecute, dar şi despre valorile unui neam, ''care a uitat de propria identitate''.
''Noi ne-am lăsat în paragină democraţia românească, am copiat tot soiul de democraţii inepte şi tot felul de drepturi civice, care au devenit cinice, pentru că sunt împotriva adevărului şi naturii umane şi, în această situaţie, avem nevoie de instaurarea acestei democraţii'', arată el.
Prin intermediul proiectelor sociale în care este implicat, părintele Constantin Necula este înconjurat mereu de copii.
''De la ei am învăţat că au nevoie de linişte, nu de tulburări la care îi provocăm. Copiii noştri nu sunt nişte copii agitaţi, ADHD-ul e pe generaţia noastră. Am învăţat să le respect surâsul, ca şi plânsul în aceeaşi măsură. Dar, cel mai mult am învăţat că, în sine, copiilor nu le e frică de moarte. (...) Îi aburim, iar copiilor aburiţi li se exfoliază lacrima'', spune părintele Necula.
Preotul vorbeşte şi despre familia modernă, despre dragoste, despre homosexualitate şi dreptul la fericire al celor care vor să îşi întemeieze o familie, în limita drepturilor civile.
''Noi nu mai avem harul de a iubi pentru că, în general, stăm cu spatele la har. Noi cursăm în jurul iubirii. Avem toate şansele să fim fericiţi, dacă reînvăţăm că iubirea înseamnă un cine, nu un ce. (...) Sper să fim şi ageri şi plini de mesaj atunci când le spunem oamenilor că 'Hristos a înviat', indiferent de credinţa noastră'', mai arată părintele Constantin Necula.