Găina umplută, cu variațiunile la îndemână: clapon, cocoș, curcan, puică ș.a.m.d., este fără îndoială mâncarea cu cel mai mare renume în bucătăria tradițională.
Festiv, ritualic, preparatul împopoțănat cu beteală și alte caraghioslâcuri este adus la nuntă de către socăciță (bucătăreasă) și dansat în fața nașilor care trebuie să îl cumpere. Reprezintă încununarea dibăcității de bucătar și, probabil, preparatul cel mai complex din mentalul colectiv rural românesc. La o adică, toate mâncărurile ce aparțin acestei categorii pretențioase: mielul la groapă, găină umplută, știuca umplută etc. necesită niscaiva abilități culinare care nu-s chiar la îndemâna oricui.
(....)
În volumul său dedicat bucătărie rurale românești – Din bucătăria țăranului român, ed. Paideia 2010, Mihai Lupescu menționează: „Găina umplută e cea mai aleasă mâncare ţărănească. Ea se face la cumătrii, la mese mari şi pentru aşteptarea drăguţilor. Naşului la nuntă, ca să deschidă băerele pungii şi să dea dar mare tinerilor i se pune înainte găina umplută şi rumenită, acoperită cu un ştergar frumos, cu glume şi veselie – la ruperea ei în bucăţi de către naş făcându-se mare haz. Găina umplută se dă şi mirelui la masa cea mare şi tot găină umplută se dă la cumătrie, când Dumnezeu l-a dăruit pe gospodar c-un flăcău frumos şi voinic, care să îi moştenească numele şi averea şi să îi fie de ajutor la muncă şi la vreme de bătrâneţe”.
Rețeta lui Mihai Lupescu (1900)
..................