Festivalul Internaţional de Film de la Cannes a început aseară. Un duo glamour, format din actriţa şi cântăreaţa Charlotte Gainsbourg şi actorul Javier Bardem au avut “misiunea” de a declara deschisă a 72-a ediţie a Festivalului. Angèle a asigurat ambianţa muzicală a ceremoniei. O pleiadă de vedete este aşteptată pe Croazetă.
Covor roşu, zombi şi escarpeni. Festivalul s-a deschis cu The Dead Don’t Die al americanului Jim Jarmusch, un obişnuit pe Croisette. Regizorul a reunit un casting de patru stele, cu actori şi muzicieni, pentru acest film cu zombi, care are şi un subtext politic. Pe afiş: Bill Murray, Selena Gomez, Adam Driver et Tilda Swinton... însoţiţi şi de Gong Li, Nathalie Baye, Guillaume de Tonquedec, cuplul Tanguy 2 Sabine Azéma şi André Dussollier, Alex Lutz, Louise Bourgoin, Mathieu Kassovitz, Audrey Lamy.
Pentru prima data în istoria Festivalului, ceremonia de deschidere, animată de Édouard Baer, a fost transmisă şi în 600 de săli de cinema. Spectatorii au putut urmări The Dead Don’t Die, în acelaşi timp cu juriul prezidat de regizorul mexican oscarizat de două ori, Alejandro González Iñarritu.
Micul oraş Centerville este invadat de zombi după o catastrofă ecologică. Locuitorii asistă uluiţi la trezirea morţilor din localitate. Poliţia este depăşită, şeriful Robertson (Bill Murray), adjunctul său Peterson (Adam Driver) şi colega lor foarte sensibilă Minerva Morrison (Chloë Sevigny) sunt încurcaţi: cum să facă faţă acestei ameninţări inedite?
O comedie sarcastică, în care realizatorul de 66 de ani se dovedeşte foarte critic faţă de modernitate. “Zombi suntem noi”, a afirmat el într-un interviu acordat ziarului Le Monde. Cineastul meloman este întotdeauna foarte aşteptat pe Croisette. Un obişnuit al Festivalului de la Cannes, el a prezentat aici 8 dintre lungmetrajele sale. Distins cu Caméra d’Or în 1984 pentru Stranger Than Paradise, a triumfat odată cu primirea Premiului pentru cea mai bună contribuţie artistică, în 1989, pentru Mystery Train, înainte de a obţine Marele Premiu în 2005 graţie peliculei Broken Flowers.
Comedie încântătoare, The Dead Don’t Die nu pare însă favorită în cursa pentru Palme d’Or. Filmul lui Jim Jarmusch trebuie să facă faţă unor coloşi ca Terrence Malick (Une vie cachée), Quentin Tarantino (Once Upon A Time In Hollywood), o scrisoare de dragoste pentru Hollywood, sau Ken Loach (Sorry We Missed You). Presigioasa recompensă va fi acordată în seara zilei de 25 mai, în timpul ceremoniei de închidere a Festivalului.
Ceremonia de deschidere a început cu un fragment din documentarul Varda par Agnès, în semn de omagiu pentru cineasta Agnès Varda, care ne-a părăsit la sfârşitul lunii martie. Copiii ei, Mathieu Demy şi Rosalie Varda au urcat treptele Palatului Festivalului, însoţiţi de ministrul Culturii, Franck Riester. Pe afişul Festivalului, o fotografie a regizoarei, privind prin camera de filmat la realizarea primului ei lungmetraj. Scaunul ei gol a primit primii paşi pe scenă ai lui Édouard Baer.
În monologul său, actorul şi umoristul a lăudat puterea cinema-ului, milioanele de dolari ale box-office-ului american la filmele care nu reunesc decât o mână de fideli ai ecranului. “Cinema-ul înseamnă căldură umană. La Cannes, sala este uneori atât de mare, încât filmul se opreşte pentru a o privi. Nu vă mâncaţi pizza în faţa Netflix-ului”.
După un fragment scurt de Michel Legrand, de asemenea omagiat în această seară, cântăreaţa Angèle a apărut pe scenă cântând Sans toi, un titlu pe care muzicianul l-a compus împreună cu Agnès Varda.
Édouard Baer a prezentat apoi juriul. “Invitaţia aici este un privilegiu şi o onoare. Cannes a fost un festival crucial pentru noi atât ca cinefili, îndrăgostiţi de cinema, cât şi ca regizori. Este un privilegiu să fiu însoţit de un cortegiu de artişti atât de diferiţi şi atât de tineri pentru a lua decizii care vor schimba cariera altora. Selecţia oficială, cu noile ei talente, n-ar putea fi mai exaltantă. Cred în forţa eliberatoare şi umană a cinema-ului. Cea de a 7-a artă ne poate schimba vieţile. Această călătorie ne va transforma şi vom învăţa unii de la ceilalţi. Trebuie să apreciem lucrul, devotamentul care însoţesc operele. Sarcina noastră va fi delicioasă ca un bol de fructe exotice. Vom face tot ce putem pentru a alege cea mai frumoasă bijuterie. Singurul judecător al cinema-ului este timpul”, a afirmat regizorul.
Alejandro Gonzalez Iñarritu şi ceilaţi membri ai juriului, printre care se regăsesc regizorul grec Yorgos Lanthimos, actriţa Elle Fanning sau desenatorul Enki Bilal, vor trebui să aleagă, până în 25 mai, câştigătorul celebrei Palme d’Or dintre cei 21 de pretendenţi. Atât obişnuiţi, cât şi nou veniţi. Având la activ câte două Palmes d’Or, Ken Loach şi fraţii Dardenne au intrat în clubul foarte închis al regizorilor dublu premiaţi. Un record ce n-a fost depăşit niciodată până acum, lucru ce s-ar putea schimba dacă unul dintre ei va adăuga anul acesta un al treilea trofeu carierei sale.
La tradiţionala conferinţă de presă a juriului, Alejandro Gonzalez Inarritu care este primul preşedinte mexican de pe Croisette, a declarat că echipa sa va căuta filmele care frapează şi marchează “din punct de vedere emoţional, intelectual. Opere neliniştitoare şi provocatoare. Vom învăţa în aceste zile care ne vor transforma şi ne vor face să creştem ca artişti”.
Anul acesta, Festivalul de Cannes se împotriveşte “poliţiei politice”. Acordarea Premiului pentru Carieră lui Alain Delon a stârnit nemulţumirea internauţilor care au strâns 18.000 de semnături pentru a protesta împotriva homofobiei şi rasismului său. Thierry Frémaux, directorul Festivalului, a calificat petiţia drept “poliţie politică”. “Alain Delon are dreptul să gândeacă cum doreşte”, a replicat el ieri, adăugând: “Este complicat să judeci cu ochelarii de astăzi lucruri care s-au întâmplat în trecut şi s-au spus în urmă cu câţiva ani (…) Alain Delon este un actor legendar şi o parte a istoriei Festivalului de la Cannes, la fel cu Clint Eastwood, Woody Allen şi Agnès Varda”.
La 62 de ani de la prima sa apariţie pe Croisette, Alain Delon va urca treptele Palatului Festivalului pentru a primi distincţia. El va asista apoi la proiecţia filmului Monsieur Klein, regizat de Joseph Losey în 1976, special restaurat cu acest prilej.