După 36 de ani de la debutul lui Gică Hagi în naţională, într-o partidă cu Norvegia, tot la Oslo, fiul, Ianis Hagi, schimbă soarta reprezentativei României. A doua bornă decisivă în drumul fotbalului românesc! Ianis este introdus de pe banca de rezerve şi, precum în povestea cu tava cu jăratec, care îl înviorează pe armăsarul încălecat de eroul cel bun, Făt-Frumos, fiul genialului Gică Hagi aduce prospeţime, limpezime, combativitate, speranţă în rândul tricolorilor, conduşi de norvegieni cu două goluri. În 20 de minute, naţionala tricoloră egalează nesperat şi păstrează şanse la calificarea la turneul final al Campionatului European, cu 4 meciuri găzduite chiar la Bucureşti. Cu o zi înainte de partidă, la Oslo parcă s-a despicat cerul, a fulgerat, a trăsnit de zeci de mii de ori, cât într-un an, dar la meci vremea s-a domolit. O repriză şi ceva, norvegienii, vestiţi pentru schi, au alunecat în viteză pe lângă fotbaliştii tricolori, ca pe pârtii de viteză; ai noştri parcă încălţaseră doar clăparii, fără schiuri. Norocul nostru a purtat un nume: Tătăruşanu. S-a aruncat ca un kamikaze în calea şuturilor periculoase şi a protejat poarta, perforată totuşi de două ori. Cosmin Contra n-a nimerit alcătuirea de început a naţionalei, s-a stârnit mirare când a fost titularizat Grozav, care şi la Oslo a fost o erată vie a propriului nume, a evoluat anemic, în acord cu figura lui dezinteresată parcă de toate. Mijlocaşul defensiv Anton a bâlbâit pasa de la care a pornit şarja atacanţilor fâşneţi şi iuţi care s-a terminat cu gol în cârca noastră. Iar Toşca prinsese pânze de păianjen pe banca de rezervă a clubului grecesc unde a fost transferat. Introducerea lui Ianis Hagi, a lui Ţucudean, cel care uitase de palpitaţii, chiar a lui Maxim, a schimbat macazul partidei, ai noştri s-au dezlănţuit şi Keşeru a regăsit cheful golului, scuturând plasa porţii norvegiene. Era timpul să devină titulari zvârlugile tineretului - Ianis, Cicâldău, Man, Coman, Băluţă, Ghiţă -, majoritatea crescuţi de sufletistul maestru Gică Hagi. O generaţie de excepţie vine din urmă, cu tineri argint-viu şi poftă de celebritate, care trebuie să reînvie fotbalul românesc.