Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Anul 2017 vine cu un nou Guvern şi o altă viziune asupra modului în care România se poate dezvolta. Chiar dacă vom asista la o nouă abordare, constrângerile şi provocările pentru economia românească rămân aceleaşi. Păstrarea unui deficit bugetar de sub 3% din PIB şi creşterea gradului de absorbţie a fondurilor europene vor fi şi anul viitor principalele vulnerabilităţi, în condiţiile în care noua coaliţie de guvernământ promite impulsionarea investiţiilor în economia reală.
Datoria publică, marea necunoscută a anului ce vine
Prognozele Fondului Monetar Internaţional şi ale Comisiei Europene arată că în anul 2017 deficitul bugetar ar putea sări de 3,2% din PIB dacă relaxările prevăzute în Codul Fiscal vor fi aplicate. În plus, majorările de salarii aprobate ar putea împinge deficitul la peste 3,8% din PIB. De asemenea, pe lângă finanţarea deficitului estimat de Comisia Europeană la peste 30 de miliarde de lei, România va trebui să înceapă restituirea către Comisia Europeană a împrumutului din 2009, după ce ratele de capital datorate FMI au fost achitate integral în 2015. Avem astfel de rambursat Comisiei Europene 1,2 miliarde de euro, în 2017, 1,4 miliarde în 2018, iar în 2019 un alt miliard de euro.
Rămânem tigrii UE şi-n 2017. Mâncăm PIB pe pâine
Şi în 2017, România va avea cea mai mare creştere economică din Uniunea Europeană, conform estimărilor oficialilor români, dar confirmate şi de organismele internaţionale. Produsul Intern Brut se va situa la 807,4 miliarde de lei, adică în jur de 180 de miliarde de euro, valoare cu care am putea depăşi PIB-ul Greciei care este acum în jur de 176 de miliarde de euro şi am putea deveni a doua cea mai mare economie a noii Europe, după Polonia. În ciuda acestor creşteri, PIB-ul pe cap de locuitor va ajunge abia la 8.000 de euro şi va rămâne al doilea cel mai mic PIB pe cap de locuitor după bulgari.
Puterea de cumpărare în România este de 57% din media europeană
Citește pe Antena3.ro
Fondurile europene, sub semnul întrebării
România are la dispoziţie 3,4 miliarde de euro fonduri europene şi depinde doar de noi câţi bani vom reuşi să luăm în acest an. Auspiciile nu sunt prea bune având în vedere că până acum nu sunt lansate ghidurile pentru participarea la aceste programe europene. Au trecut deja doi ani şi nu am reuşit să atragem nici măcar un euro. În perioada 2014-2020, fondurile alocate României sunt de aproximativ 22,4 miliarde de euro în cadrul politicii de coeziune (FEDR, FSE, Fondul de coeziune), la care se adaugă încă 106 milioane de euro din Iniţiativa privind ocuparea forţei de muncă în rândul tinerilor. Fondurile alocate pentru dezvoltarea sectorului agricol şi a zonelor rurale vor fi suplimentate cu opt miliarde de euro din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR). Şi alocarea pentru Fondul European pentru Pescuit şi Afaceri Maritime (EMFF) se ridică la aproximativ 168 milioane de euro.
Imobiliarele vor atinge recordul din 2008
Anul care va începe se anunţă a fi unul extrem de bun pentru dezvoltatorii imobiliari din România având în vedere că volumul tranzacţionat ar putea atinge nivelul din anul 2008, potrivit companiei Colliers International. Este vorba despre 1,5 miliarde de euro. Vedeta incontestabilă va fi sectorul de birouri unde sunt aşteptaţi a fi livraţi 315.000 mp de spaţii, în plus faţă de cei 360.000 de metri pătraţi care au fost daţi în folosinţă în acest an. Una peste alta, spaţiile livrate în perioada 2016-2017 vor reprezenta o treime din totalul spaţiilor de birouri existente în ţară. Şi industrialul va reprezenta o mină de aur. România are acum doar două milioane de metri pătraţi de spaţii industriale dintre care aproximativ 70% sunt depozite. Potenţialul este însă uriaş pentru urmatorii ani, România putând ajunge chiar la şase milioane de metri pătraţi, spun specialiştii. Batem pasul pe loc în dezvoltarea spaţiilor industriale din cauza infrastructurii slabe.
Autostrăzile, ţinta ratată de toate guvernele
După ce în 2015 am reuşit contraperformanţa să terminăm cu mai puţini kilometri de autostradă decât avem la începutul anului, iar anul acesta nu vor reuşi să punem pe hartă decât un ciot de trei kilometri, în 2017 ni s-au promis 150 de kilometri. Cât de realistă este această promisiune, rămâne ca timpul să ne convingă, dar ce ştim sigur acum este că pe cele mai multe loturi se înregistrează întârzieri. În aceste condiţii, mult mai realiste par estimările reprezentanţilor Asociaţiei Pro-Infrastructura (API) care spun că sunt şanse reale pentru finalizarea a doar 50 de kilometri. Astfel, proiectele cu cele mai mari şanse de finalizare sunt lotul 3 Lugoj-Deva şi loturile 3 şi 4 de pe Sebeş-Turda. Pe de altă parte, conducerea CNAIR va trebui să accelereze realizarea unor tronsoane care înregistrează acum mari întârzieri. Printre acestea se numără tronsonul Suplacu de Barcău-Borş, care are termen de finalizare iulie 2017, dar este realizat doar jumătate, autostrada Sebeş-Turda, care avea termen de finalizare luna octombrie a acestui an, dar execuţia este întârziată, tronsonul Târgu Mureş-Ogra (lotul 2), care deşi trebuia terminat în iunie 2017 nu a fost realizat decât în proporţie de 11% şi exemplele pot continua.
750 de kilometri de autostradă funcţionali are România în prezent
Sistemul energetic, bântuit de insolvenţe şi falimente
Sectorul energetic este unul dintre cele mai delicate subiecte pentru care anul 2017 trebui să vină cu nişte răspunsuri foarte clare. Cum va restructura Guvernul sectorul termo, unde Complexurile Energetice Hunedoara şi Oltenia se confruntă cu mari probleme, ce se va întâmpla cu megaproiectul de 6,5 miliarde de euro pentru construcţia reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă sau cum vor fi deblocate investiţiile în energie sunt numai câteva dintre întrebările care îşi aşteaptă un răspuns rapid după un an pierdut. CE Hunedoara este în pericol de a intra în faliment în lipsa unei restructurări rapide care va însemna însă şi disponibilizări de personal, iar acest lucru va implica şi costuri politic, dar pe care guvernul trebuie să şi le asume. Negocierile dintre statul român si compania China General Nuclear Power Corporation privind constructia reactoarelor 3 si 4 de la Cernavodă aveau ca termen-limită data de 20 decembrie, dar ele sunt departe de a se finaliza. Investiţiile în sectorul energetic aproape că au fost îngheţate în ultimii, deşi necesarul de investiţii se ridică la peste 100 de miliarde de euro.
Irigaţiile au nevoie de un miliard de euro
Agricultura este un alt pariu pierdut de toate Guvernele României. Deşi are printre cele mai întinse suprafeţe agricole din Europa, continuăm să importăm masiv alimente. Proprietatea agricolă foarte fărâmiţată, lipsa dotărilor şi decapitalizarea fermierilor sunt principale probleme ale acestui sector. Pe de altă parte, în ciuda promisiunilor şi angajamentelor asumate de toate Guvernele, România nu are nici acum un sistem de irigaţii modern. Guvernul Cioloş a lăsat în sertar o strategie pentru refacerea sistemului, iar investiţiile sunt estimate la un miliard de euro. Rămâne acum în sarcina noului cabinet să găsească miliardul. Pe de altă parte, zonele rurale se confruntă cu provocări specifice, cum ar fi utilizarea foarte deficitară a capitalului uman si existenta unor „insule” de sărăcie si de excluziune socială adânc înrădăcinate. Agricultura reprezintă 29 % din totalul locurilor de muncă din România, însă numai 5 % din PIB. Zonele rurale se confruntă cu o multitudine de dificultăti legate de educatie, sănătate, incluziune socială, infrastructura de bază, diversificarea locurilor de muncă, emigratie si îmbătrânirea populatiei.
Ţara băieţilor deştepţi: bugetarii de lux
Societăţile cu capital majoritar de stat continuă să fie folosite ca sinecuri de partid pentru rotunjirea salariilor din administratie. Remunerarea functionarilor din ministere care participă la consiliile de administratie si la adunările generale ale actionarilor nu are legătură cu responsabilitătile si sunt extrem de generoase. Plătile sunt umflate si de numărul ridicat de reuniuni si de faptul că numerosi functionari si multe persoane numite pe criterii politice participă în mai multe consilii de administratie, adunări generale si comisii de privatizare. Limitarea numărului anual de participări remunerate la astfel de reuniuni si a numărului de reprezentanti ai statului în ele a fost o idee în trecut, dar a fost abandonată rapid.
Punctele nevralgice ale economiei
Infrastructura insuficientă sau de proastă calitate reduce accesibilitatea si limitează investitiile. Faptul că nu există o infrastructură adecvată este unul dintre cei mai problematici factori pentru desfăsurarea unei activităti economice în România.
Capacitatea României de a absorbi fondurile structurale ale UE rămâne limitată. România a absorbit mai putin de două treimi din totalul fondurilor (FSC si FEADR) alocate în cadrul perioadei de programare 2007-2013 (69 % în decembrie 2015).
Accesul IMM-urilor la credite este dificil, iar sprijinul pentru întreprinderile nou-înfiin?ate bazate pe cunoastere si pentru dezvoltarea produselor se află încă într-un stadiu incipient.
Întreprinderile de stat care domină principalele sectoare economice tind să fie mai putin performante. Întreprinderile de stat generează 8 % din productia societătilor nefinanciare din România si angajează aproximativ 4 % din forta de muncă.
Solutiile de e-guvernare pentru îmbunătătirea eficientei administratiei publice sunt slab dezvoltate. În România, utilizarea serviciilor de eguvernare este cea mai scăzută din UE.
Eficacitatea si eficienta administratiei publice rămân limitate. Structura organizatorică instabilă, capacitatea administrativă slabă si politicile inconsecvente limitează capacitatea lor de a elabora si a pune în aplicare politici în mod strategic ?i coordonat.
Achizitiile publice sunt vulnerabile la coruptie. Acordarea prin încrediţare directă a contractelor este încă o procedură foarte răspândită, de multe ori caietele de sarcini se fac cu dedicaţie, conflictele de interese în evaluarea ofertelor si întelegerile între ofertanti sunt frecvente.
Munca nedeclarată si veniturile subdeclarate afectează veniturile fiscale. Discrepanta dintre sarcina fiscală, relativ ridicată asupra costului fortei de muncă, si rata implicită de impozitare redusă a veniturilor salariale (calculată pe baza încasărilor efective din impozite) sugerează un volum ridicat de câstiguri disimulate.
