După ce a câştigat prin încredinţare directă contracte de peste 900 de milioane de euro de la Hidroelectrica, grupul Andritz Hydro a rămas fără 71,5 milioane de euro, ca urmare a denunţării actelor adiţionale încheiate de către companie pentru retehnologizarea hidrocentralei Gogoşu de pe Dunăre.
"Începând cu 1997 au fost iniţiate prin hotărâri de guvern o serie de contracte internaţionale cu încredinţare directă, legate de retehnologizarea unor capacităţi de producţie hidro. Numitorul comun al acestor contracte, pe lângă încredinţarea directă, o constituie şi grupul de firme care reprezintă contractorul general.
La originea contractelor stă retehnologizarea celor 6 hidroagregate din Porţile de Fier I, începută în 1997, cu o valoare finală de 200 milioane euro. Şirul atribuirilor directe a continuat în 2001 cu cele 8 grupuri la Porţile de Fier II unde decontările au ajuns la aproximativ 250 milioane euro, ultimul agregat retehnologizat urmând să intre în exploatare în iulie 2013. În 2003 contractul de retehnologizare de la Porţile de Fier II s-a adiţionat cu lucrările aferente celor două grupuri din centrala Gogoşu în valoare de 54,5 milioane euro. Ultimul contract este cel de retehnologizare a centralelor de pe Oltul inferior, cu o valoare de circa 400 milioane euro. În total consorţiul de firme Voith - Andritz a primit lucrări cu încredinţare directă de peste 900 milioane de euro. La acestea se adaugă încă 89 milioane euro, retehnologizarea centralei Lotru, lucrare adjudecată de consorţiul prin licitaţie", se arată într-un comunicat al Hidroelectrica.
Cum s-au scurs banii pe Apa Sâmbetei
Euro Insol a iniţiat negocieri cu contractorul pentru scăderea preţurilor la lucrări, însă nu s-a ajuns la un acord. Începând cu 2002, Andritz Hydro a primit de la Hidroelectrica avansuri de 61 milioane de euro pentru Porţile de Fier II şi 13,6 milioane de euro, în 2003, pentru lucrările de la Gogoşu, fără a percepe dobânzi timp de 10 ani.
Prin denunţarea actelor adiţionale se urmăreşte realizarea lucrărilor la preţuri competitive, "obţinute prin licitaţie publică deschisă cu participare internaţională". Euro Insol notează că valoarea contractului "a crescut de la 54,5 milioane euro la 71,5 milioane euro în baza unui artificiu de calcul contractual care nu ţine cont de evoluţia preţurilor la nivel mondial pentru astfel de servicii, care în ultimii 10 ani au scăzut, nu au crescut", se mai arată în comunicat.
Remus Borza, partener în cadrul Euro Insol, notează că preţul de 1,3 milioane de euro/MW retehnologizat nu se justifică având în vedere că este echivalentul unui MW nou construit. Spre comparaţie, la Lotru s-au plătit 89 milioane de euro pentru retehnologizarea unei puteri instalate de 510 MW, ceea ce înseamnă 174.000 euro/MW...
"Timp de 15 ani toate retehnologizările mari la Hidroelectrica s-au dat cu încredinţare directă şi aceluiaşi consorţiu de firme Voith – Andritz. N-or fi singurii pe lumea asta pricepuţi la retehnologizări. Să-i lăsăm şi pe alţii să se afirme. Toate lucrările de retehnologizare pe viitor vor fi atribuite prin licitaţii internaţionale. Ne dorim proceduri de achiziţie transparente şi competitive. Acesta este motivul pentru care în ianuarie 2013 am reluat de la zero licitaţia cu valoare estimată de 136 milioane euro pentru retehnologizarea hidrocentralei Dimitrie Leonida (Bicaz-nr), cu o putere instalată de 210 MW” a declarat Remus Borza, reprezentantul Euro Insol.
“Îmbuibaţii”
Totul a început în 1997, când Guvernul de la acea vreme decide încredinţarea lucrărilor de la Porţile de Fier I firmei elveţiene Sulzer, devenita ulterior VA Tech şi transformată, în final, în Andritz. Cine a semnat? Ministrul Industriilor de atunci era Călin Popescu Tăriceanu. Autorităţile au invocat urgenţa pentru evitarea unor defecţiuni majore la hidroagregate, care ar fi periclitat sistemul energetic naţional şi ar fi determinat "efecte economice greu de evaluat". Actele normative în baza carora Guvernul a acordat lucrările sunt HGR 474/1997, completata ulterior cu HGR 652/1999.
Contractul a fost iniţial de 202 de milioane de franci elveţieni, însa în 2002 se trece la o nouă fază a proiectului. Costul total ajunge la 255,54 milioane de franci elveţieni, echivalentul a 194 milioane de euro, potrivit rapoartelor publice.
Retehnologizarea trebuia să crească puterea instalată de la 175 la 194,4 MW pe fiecare din cele şase grupuri. În final trebuia ca puterea totală de la Porţile de Fier 1 să crească de la 1.050 MW la 1.166 MW. “Retehnologizarea” a fost atât de bună încât, potrivit presei vremii, puterea teoretică nu a fost atinsă niciodată iar agregatele au început să aibă probleme. Ultimul grup a fost retehnologizat abia în 2007 iar acum există în derulare lucrări în vederea îndeplinirii tuturor garanţiilor asumate.
Modelul Petrom
Pasul doi: retehnologizarea de la Porţile de Fier II şi a centralei Gogosu, aflată în apropiere. În anul 2001, Hidroelectrica încheie înca un contract cu VA Tech, de data asta pentru retehnologizarea a 8 hidroagregate de la Porţile de Fier II. Actul normativ în baza căruia s-a semnat este HG 848/2001. Ministru al Economiei era Dan Ioan Popescu. Costul total a fost de 290,68 milioane euro pentru o creştere de putere instalată de la 270 MW la 314,4 MW. Lucrările nu sunt nici acum gata, urmand a se finaliza în acest an.
Pasula al treilea: Oltul Inferior. În conformitate cu HGR 1599/2003, Hidroelectrica semnează în acelaşi an o înţelegere pentru retehnologizarea centralelor Ipoteşti, Drăgăneşti, Frunzaru, Rusăneşti şi Izbiceni. Beneficiar- consortiul Voith Siemens/Andritz Hydro. Costul: 400 de milioane de euro pentru o creştere de putere de 20 MW. Lucrările au început efectiv în 2006 iar termenul de finalizare este 2013. DIICOT cerceteaza încă din 2007 acest caz, motivul principal fiind că studiul de fezabilitate realizat în 2001 de către ISPH arăta un necesar de investiţii de doar 123 milioane euro. Per total, costul a fost umflat de trei ori.
Antamat pentru 30 de ani
Cine a semnat? Acelaşi Dan Ioan Popescu. Iniţial se aprobaseră lucrările de investiţii printr-o AGA Hidroelectrica din 2001 iar la 28 octombrie 2002 Hidroelectrica semna la Berlin un memorandum în vederea modernizării şi reabilitării obiectivelor vizate cu grupurile amintit. Cine a iscălit? Eugen Pena – director general şi Carmen Marin – director relaţii internaţionale şi de privatizare. Ulterior, o hotărâre a Guvernului mandata Hidroelectrica să negocieze contractul cu consorţiul în cauză în 60 de zile. Singurul care şi-a pus parafa pe contract este Traian Oprea, fost director general. Acesta este acum cercetat alături de Eugen Pena, Nicolae Opriş – fost preşedinte al ANRE şi fost şef al serviciului marketing-furnizare, Carmen Marin, dar şi Georgeta Iosif - fost director al Direcţiei economice, Geormaneanu Victoria - fost director economic, George Asan - fost director comercial, si Ion Lungu - fost şef al ANRE la rândul său.
Per total cele trei mari lucrări de retehnologizări au ingurgitat peste 880 milioane de euro. Luând un calcul grosier, la 50 euro/MWh, ar rezulta un beneficiu anual pentru Hidroelectrica de 34 milioane de euro. Dar cum lucrările totale au costat 880 milioane de euro, rezultă ca societatea de stat îşi va recupera banii în 25 de ani!...