Cele mai scumpe ouă de Paști

de Ionuț Bălan | 14 Apr 2023 • 06:00

Un ou se poate cumpăra cu un unu, doi lei, în orice piață, dar și cu o sumă echivalentă cu zeci de milioane. Pentru comparație, 20 - 30 milioane de dolari înseamnă cam un sfert din prețul unui tablou pictat de Gustav Klimt, cum ar fi unul dintre celebrele portrete ale Adelei Bloch - Bauer.

Dar cele mai scumpe ouă de Paște nu sunt în niciun caz rodul strădaniei vreunei găini din secolul XVI, vopsit de o gospodină medievală cu cerneluri rare, ci vorbim, printre altele, de Oul Încoronării. O bijuterie sau mai degrabă un bibelou de un gen unic, care a omagiat în 1897 urcarea pe tron a ultimului țar al Rusiei: Nicolae al II-lea.

Lăcrămioarele

Un obiect incredibil de sofisticat, din smalț galben translucid, străbătut de vinișoare de aur la a căror întretăiere sunt încrustați vulturi imperiali ce poartă pe piept diamante. Iar Peter Carl Fabergé, care și-a pus marca pe această piesă, a mai realizat doar 50 de astfel de unicate pentru familia Romanov - dinastia care a condus neîntrerupt Imperiul Rus în ultimii 300 de ani ai existenței sale.

Ouăle Fabergé - pe care nici găina din poveste nu le-ar fi putut oua - sunt printre cele mai rare și mai originale obiecte de artă cunoscute.

Vekselberg cumpără de la Forbes

În 2004, magnatul rus Viktor Vekselberg achiziționa de la celebra familie Forbes 13 ouă Fabergé și alte 180 de piese. Deși prețul nu a fost niciodată făcut public, Casa de licitații Sotheby’s evalua colecția, cu o lună înainte de vânzare, la 90-120 milioane de dolari, cu Oul Încoronării în capul listei.

Portocalul

Între timp banii s-au „diluat”, principalele bănci centrale au făcut relaxare cantitativă, magnatul rus al aluminiului a apărut pe lista de oligarhi ai lui Putin sancționați, vreme în care ouăle din colecția sa se aflau la expoziții în țările care-l trecuseră pe „lista neagră” pe Vekselberg.

Dar pentru că am deschis discuția de colecția oligarhului, printre obiectele de artă mai figurau primul ou comandat de țari (Oul de Găină), precum și Lăcrămioarele, Portocalul, Cucul, Oul Renașterii, Bobocul de Trandafir. Iar Vekselberg declara la data achiziției că „este o ocazie unică în viață, aceea de a înapoia țării mele una dintre cele mai venerate piese de tezaur”.

Lui Malcolm Forbes, fondatorul influentei reviste Forbes Magazine unde sunt clasificate averile celor mai bogați oameni ai lumii, i-au trebuit 30 de ani (între 1960 și 1990 - anul morții sale) să colecționeze ouăle imperiale, pe care le-a expus apoi în întreaga lume.

Cucul

Lui Vekselberg nu i-a luat mai mult de zece ani să-și strângă averea, evaluată, firește, de Forbes Magazine

Cui i-a ouat mintea?

Mai importantă însă decât seria detaliilor despre cea mai spectaculoasă achiziție de artă Fabergé din toate timpurile este istoria ouălor în sine. Bijutierul de origine franceză Gustav Fabergé a fondat compania care i-a purtat numele în 1842, dar celebritatea avea să apară doar 40 de ani mai târziu, atunci când Peter Carl, fiul lui Gustav, a vândut primul ou familiei imperiale ruse.

În 1884, în timpul celei mai importante sărbători a lumii ortodoxe - Paștele - țarul Alexandru al III lea i-a dăruit țarinei Maria Fedorovna Oul de Găină, care i-a plăcut atât de mult, încât i-a comandat lui Fabergé încă unul și încă unul, an de an. Iar maeștri bijutieri au avut grijă ca de fiecare dată obiectele de artă să ascundă înăuntrul lor câte o surpriză, o mică piesă cu semnificație aparte, ținută în secret până în ultima clipă.

A cincisprezecea aniversare

La acea vreme au fost realizate Oul Învierii (1887 - singurul care are ca tematică explicită Paștele), Palatele Danemarcei (1890 - țarina era o prințesă daneză), Oul Renașterii (1894).

Culmile gloriei

Istoria ouălor de aur începe la Alexandru și Maria, dar adevărata consacrare a artei lui Fabergé avea să fie atinsă în timpul lui Nicolae, fiul lor. Din 1894, anul urcării pe tron a lui Nicolae al II-lea, ouăle devin din ce în ce mai sofisticate.

Oul Țareviciului

Bijutierii din atelierele Fabergé lucrează chiar mai mult de un an pentru realizarea unui singur ou. Ei amestecă aurul cu nichelul, paladiul și argintul, cu alama, diamantele, rubinele și safirele, cu cristalul și pietrele ornamentale - jadul, agatele, calcedoniile, cuarțul.

Îmbină tehnica „guilloche” (tratarea suprafeței pentru a crea striații și ușoare schimbări de nuanțe) și straturile suprapuse de smalț cu stilurile Rococo și chiar Art Nouveau. După Bobocul de Trandafir (1895), vine rândul Pelicanului (1898), al celebrului Ou al Încoronării (1897 - la care bijutierii au lucrat 15 luni), urmat de Lăcrămioarele (1898), Cucul (1900), Oul lui Petru cel Mare (1903), A Cincisprezecea Aniversare (1911), Portocalul (1911), Oul Țareviciului (1912), până la Oul Ordinului Sfântul Gheorghe (1916).

Azova

Iar în vremea domniei lui Nicolae al II-lea bijutierii angajați în număr din ce în ce mai mare de Pețer Carl Fabergé nu mai primesc comenzi doar pentru oul destinat țarinei, ci și pentru împărăteasa-mamă. Maria Fedorovna a continuat să-și primească an de an cadoul, ca și pe timpul vieții soțului ei, Alexandru al III-lea.

Ouăle au omagiat aniversările dinastiei Romanov, dar și calea ferată transsiberiană, bravura soldaților ruși, palatele și iahtul țărilor, Catedrala Uspenski (din Finlanda, pe atunci provincie rusă).

Pierdute în noaptea istoriei

Din păcate însă, goana după frumos n-a durat decât 30 de ani, până în 1917, când arta lui Fabergé este condamnată de bolșevicii lui Lenin laolaltă cu familia ultimului țar. Ouăle sunt vândute de sovietici unul câte unul, de parcă nu un Romanov pursânge, Petru I, făcuse Rusia Mare.

Așadar în atelierele lui Fabergé, bijutierul curții imperiale ruse au apucat să strălucească în lumină doar 52 de piese din seria ouălor împărătești. Fabergé nu a realizat însă doar ouă imperiale: 7 dintre neasemuitele bijuterii au fost comandate de proprietarul unei mine de aur siberiene, Alexandr Ferdinandovici Kelch, iar 8 de către alții, precum baronii de Rothschild.

Palatele Danemarcei

Cea mai bine vândută bijuterie Fabergé până în 2004 a fost Oul de Iarnă, o piesă cu 3.000 de rubine, datând din 1913 care a ajuns la aproape 10 milioane de dolari. Dar, după ieșirea de pe piață a „pachetului” achiziționat de Vekselberg, prețurile n-au loc decât în sus, peste 30 de milioane, cam la cât se licitează tablourile lui Van Gogh.

Vekselberg deține 9 ouă imperiale, două realizate pentru Kelch și două pentru alții, toate provenind din colecția Forbes - în total 13.

Alte 33 de ouă imperiale sunt fixate și ele bine, în cele mai selecte colecții din lume: 10 la Palatul Kremlin, 5 în Muzeul de Arte Frumoase din Virginia, 3 în colecția regală britanică, 3 în Muzeul de Artă din Nashville – SUA, 3 într-o colecție privată din Statele Unite, două în proprietatea Fundației Sandoz (Elveția), două la Muzeul Hillwood (Washington), două la Walters Art Museum din Baltimore, unul în colecția prințului de Monaco, unul în Muzeul de Artă din Cleveland și altul în proprietatea statului Qatar.

Oul lui Petru cel Mare

Din nefericire, opt ouă imperiale nu sunt de găsit: Oul de Găina cu pandantiv de safir (1886), Heruvimul cu Car (1888), Nécessaire (1889), Portretele lui Alexandru al III-lea (1896), Mov (1897), Oul din nefrit (1902), Oul regal danez (1903), precum și acela care-l comemorează pe Alexandru al III-lea (1909).

Povestea merge mai departe

Dar stați un pic, fantastica și trista poveste a ouălor Fabergé ajunse de la familia imperială rusă la oligarhii lui Puțin nu s-a terminat.

Un ou imperial Fabergé, care nu a mai fost văzut în public de peste 100 ani, a fost expus la Londra, după ce a fost descoperit din întâmplare de un negustor de fier vechi, relatează Reuters.

E cadoul de Paște pe care țarul Alexandru al III-lea i l-a făcut țarinei Maria Feodorovna în 1887.

Realizat din aur și decorat cu diamante și safire, oul a fost văzut pentru ultima dată în public la Sankt Petersburg, în anul 1902.

Confiscat în timpul Revoluției bolșevice din 1917, oul Fabergé a ajuns ulterior în Statele Unite ale Americii, în împrejurări rămase necunoscute.

Un bărbat a cărui identitate nu a fost dezvăluită l-a cumpărat dintr-o piață din centrul SUA în schimbul sumei de 14.000 de dolari.

Acesta dorea să-l vândă oricărei persoane care dorea să-l topească și să obțină astfel din el mai multe obiecte din aur.

Pentru că nu a reușit să găsească un cumpărător, bărbatul a făcut o serie de cercetări pe internet și a aflat că e posibil să fi descoperit un ou Fabergé!

52 de ouă imperiale:

1885 Hen

1886 Hen with Sapphire Pendant†

1887 Blue Serpent Clock

1888 Cherub with Chariot†

1889 Nécessaire†

1890 Danish Palaces

1891 Memory of Azov

Oul Învierii