Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Piaţa de asigurări este indisolubil legată de reasigurare. Aşa funcţionează lucrurile în economiile puternice şi cu tradiţie în asigurări. Aşa ar trebui să funcţioneze lucrurile şi în piaţa locală. Cu atât mai mult cu cât România este una dintre ţările cu o expunere majoră la riscurile de catastrofe naturale, cum ar fi cutremurul sau inundaţiile.
Reasigurarea reprezintă, în esenţă, plasa de protecţie a asigurătorului. Cu alte cuvinte, oferă acestuia acoperire pentru riscurile pe care le-a preluat de la clienţi. Nivelul minim obligatoriu este de de 30%-40% prime cedate în reasigurare. La noi, liderul pieţei asigurărilor de incendiu şi alte calamităţi naturale, Astra Asigurări, abia ajunge la 7%. Cel mai puţin reasigurate sunt tocmai firmele abonate la contracte cu statul.
Asigurătorii sunt, prin natura businessului lor, vânzători de promisiuni. În schimbul banilor plătiţi de clienţi, ei preiau anumite riscuri la care sunt expuşi aceştia, promiţând că le vor acorda despăgubiri dacă vor fi afectaţi de producerea unui eveniment acoperit prin contractul de asigurare. Pentru client, gradul de reasigurare a companiei căreia i-a încredinţat un risc este cea mai importantă garanţie că îşi va primi banii, în situaţia în care acel risc se produce. Pentru asigurător, reasigurarea reprezintă singura garanţie că nu va ieşi din piaţă, în cazul producerii unor pagube ce îi depăşesc puterea de acoperire financiară. Riscul devine, astfel, „un activ” costisitor pentru asigurător, dacă se realizează o acoperire corectă şi adecvată prin reasigurare.
Cum arată segmentul riscurilor de catastrofe naturale
Asigurătorii români aveau în portofolii, la sfârşitul anului trecut, peste patru milioane de contracte de asigurare de tip property. În această categorie sunt incluse riscurile de incendiu şi alte calamităţi naturale, inclusiv cele preluate prin asigurările de locuinţe facultative şi cele obligatorii.
În România, toţi actorii importanţi ai industriei de asigurări admit, fără prea mari rezerve, că preţul poliţelor este regele pieţei. Într-un astfel de peisaj, tentaţia clienţilor este de a alege produsele companiei ale cărei preţuri se poziţionează la niveluri mai joase faţă de cele practicate de competitori, fără a-şi pune prea multe întrebări cu privire la capacitatea asigurătorului respectiv de a-şi putea onora promsiunile pe care i le vinde. De altfel, şi statul are ca principal criteriu de selecţie preţul atunci când îşi alege asigurătorul. O demonstrază instituţii mari precum Poliţia Română, Tarom sau RATB care preferă să-şi încredinţeze parcul auto sau flota celor mai puţin reasigurate companii.
Citeste mai mult despre De ce nu se reasigură asigurătorii
Citeste si
9.000 de apartamente nevandabile. Cum încearcă băncile să scape de ele
LOCURI DE MUNCĂ: Peste 400 de job-uri în call center
LOCURI DE MUNCĂ: Peste 4.000 de posturi în vânzări
Vânzările din uşă-n uşă. „Am avut într-o zi încasări de 1.160 de dolari”
