Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De la începutul secolului, Europa se confruntă cu o nouă provocare: răspunsul la o policriză extrem de complexă, care cuprinde un set larg de crize interconectate. Multe dintre aceste crize s-ar putea dovedi, de la sine, catastrofale, din cauza proceselor de autoîntărire și cumulative, cum ar fi punctele critice ale schimbărilor climatice și efectul bulgăre de zăpadă al datoriei publice.
Dar niciunul nu se desfășoară în vid. Dimpotrivă, crizele interconectate de astăzi se agravează și se consolidează reciproc. De exemplu, o criză demografică destabilizează statul bunăstării, subminând bunăstarea economică, care, la rândul său, alimentează perturbări sociale și politice. O scădere semnificativă și durabilă a coeziunii sociale și politice poate contribui la alte tipuri de crize, cum ar fi criza actuală a democrației liberale, împiedicând în același timp capacitatea statelor de a răspunde la alte amenințări, cum ar fi schimbările climatice.
Eșecul general de a aborda în mod eficient escaladarea policrizei a contribuit la un sentiment de eșec iminent în rândul unui public european care se simte din ce în ce mai neputincios. Dar amenințările existențiale cu care ne confruntăm, de la conflictul armat la schimbările climatice catastrofale, pot fi depășite - nu „reluând controlul”, așa cum promit liderii politici populiști, ci învățând să controlăm ceea ce încă nu este controlat.
Instituțiile noastre politice, financiare și internaționale tind să fie conectate pentru gestionarea crizelor ciclice din trecut, ceea ce le face nepotrivite pentru a răspunde policrizei actuale, care necesită atât robustețe, cât și flexibilitate. Europa se confruntă aici cu o provocare suplimentară: instituțiile sale, care depind de consens, coerență și compromis, se luptă să facă față intereselor înguste, complexe și diverse.
Dar așa cum Europa are cea mai mare nevoie de transformare instituțională pentru a face față provocărilor existențiale de astăzi, este, de asemenea, deosebit de bine echipată pentru a o realiza, datorită experienței sale considerabile de evoluție prin criză și de echilibrare a solidarităţii cu libertatea. Cheia va fi dezvoltarea unei viziuni clare asupra viitorului, aprofundarea cooperării în domenii-cheie și elaborarea unui nou cadru organizațional.
Începeți cu viziunea. Europa are nevoie de o strategie explicită de abordare a policrizei care să sincronizeze orizonturile de timp pentru a îmbunătăți gestionarea crizelor pe termen scurt (esențial pentru a depăși mecanismele de criză care se autoîntăresc) și pentru a stabili obiective comune pe termen lung (esențiale pentru a menține impulsul).
Citește pe Antena3.ro
Unități mai mici, mai autonome și mai flexibile ar trebui să fie responsabile pentru implementarea acestei viziuni, în colaborare cu actori independenți - adesea din societatea civilă - care sunt specializați în construirea consensului, dezvoltarea strategiilor pe termen lung și monitorizarea implementării și efectelor acestora. O cultură a hotărârii și a răspunderii este esențială.
Componenta pe termen lung a viziunii ar trebui să reflecte ambiția generațională. India are o foaie de parcurs pentru a deveni o economie dezvoltată până în 2047, la un secol după independență. China intenționează să realizeze „întinerirea națională” până în 2049, centenarul Republicii Populare. Europa ar trebui să-și ancoreze propria strategie în 2045, la 100 de ani de la eforturile de renaștere de după ororile celui de-Al Doilea Război Mondial. În elaborarea acestei noi viziuni, Europa ar trebui să învețe din punctele forte ale altora; de exemplu, capacitatea Americii de gândire strategică, exemplificată de activitatea Agenției pentru Proiecte de Cercetare Avansată a Apărării în cercetarea și dezvoltarea tehnologiilor emergente.
Al doilea imperativ este de a construi noi cadre solide care să acopere trei elemente critice ale securității europene: finanțe, apărare și bunăstare socială. Noua arhitectură financiară trebuie să urmărească creșterea investițiilor în Europa pentru a crește productivitatea și a sprijini inovația tehnologică în sectoarele critice. Având în vedere baza mai mică de investitori și fragmentarea structurală, acest lucru va necesita ca Europa să devină mai bună în alocarea eficientă a capitalului și mobilizarea economiilor. Finalizarea uniunii piețelor de capital ar trebui să fie sarcina principală a noii Comisii Europene.
În ceea ce privește apărarea, războiul din Ucraina a dezvăluit arhitectura existentă a Europei ca fiind șubredă și lentă. Un nou cadru - capabil să gestioneze achizițiile la nivelul întregului continent, să sprijine interoperabilitatea între forțele de securitate și să ofere Europei un avantaj tehnologic - este extrem de necesar.
De asemenea, noul design pentru bunăstarea socială trebuie să fie coerent, viabil din punct de vedere fiscal și să răspundă nevoilor societăților moderne. În ultimele decenii, Europa a permis ca pasivele și decalajele de finanțare să crească într-o serie de domenii - inclusiv îngrijirea sănătății, locuințe, educație și energie - din cauza lipsei de consens cu privire la modul în care ar arăta statul social modern.
Având în vedere că protejarea modului de viață european este esențială pentru solidaritatea socială pe termen lung, acest lucru nu poate continua.
Al treilea imperativ-cheie pentru Europa, în timp ce se confruntă cu policriză, este conceperea unui nou model organizațional, bazat pe flexibilitate, adaptabilitate și subsidiaritate. Problemele trebuie abordate la nivelul la care se desfășoară. Provocările globale - cum ar fi schimbările climatice, proliferarea nucleară, inteligența artificială și stabilitatea financiară - necesită o cooperare și o reglementare internațională mai structurată.
Provocările care ar trebui abordate la nivelul UE includ actualizarea modelului economic al Europei, creșterea productivității și competitivității și gestionarea politicii comerciale. Statele-națiune, la rândul lor, trebuie să încurajeze solidaritatea și, împreună cu comunitățile locale, să se ocupe de implementarea concretă a politicilor. Cooperarea public-privată este, de asemenea, esențială, pentru a valorifica experiența, know-how-ul și capacitatea instituțională a întreprinderilor de adaptare, de gestionare a riscurilor și de răspuns la criză. Noul model organizațional ar trebui să semene mai mult cu o plasă decât cu un lanț, deoarece puterea unei plase este suma nodurilor sale, în timp ce un lanț este la fel de puternic ca veriga sa cea mai slabă.
Europa nu își poate permite să amâne acțiunea până după următorul șoc. Dacă vrem să facem față policrizei, avem nevoie astăzi de reflecție strategică, leadership colectiv și gândire inovativă, ghidați fiind de o ambiție comună de „Refondare a Europei” până în 2045.
Autorul: Thomas Buberl este CEO al AXA.
Traducere, adaptare, editare: Daniel Apostol, ClubEconomic
Drepturi de autor: Project Syndicate
