Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Construirea unei săli de sport într-un sat secat de populaţie tânără are la fel de mult sens ca şi plasarea de ATM-uri într-o junglă populată cu triburi a căror monedă de schimb este nuca de cocos. În România, investiţiile fără sens sau inoportune au devenit îndeletnicirea de bază a edililor şi demnitarilor statului român. Şi chiar dacă unele autorităţi de control sau mass media semnalează frecvent derapajele de la bunul simţ, pentru ordonatorii de credit „câinii latră, banul curge”.
Citeste si Fraude cu polite CASCO. De ce asiguratorii nu reactioneaza
Sălile de sport construite în sate izolate sau piscine olimpice amplasate în mijlocul pustietăţii nu mai miră pe nimeni. Cum au fost făcute aceste proiecte şi, mai ales, de ce? Existau nişte bani, nu puţini, care trebuia să fie cheltuiţi. Oamenii au nevoie de canalizare? De ce să nu le facem un parc?! Asfaltul lipseşte cu desăvârşire? Cu siguranţă, o sală de sport ultra-modernă va rezolva problema. Mai grav este că au fost construite, au echipamentele necesare, însă nu există nimeni care să le şi utilizeze.
Citeste si Viaţa REGALĂ la ţară. Cum a reînviat Prinţul Charles economia rurală a Transilvaniei
Spre exemplu, ne mândrim cu Transalpina. Cea mai înaltă şosea din România (atinge altitudinea maximă de 2145 m, în Pasul Urdele), devenită încă din timpul modernizării una dintre atracţiile turistice majore, a fost realizată cu încălcarea tuturor normelor în vigoare, potrivit unui raport recent al Curţii de Conturi, care spune că derularea investiţiei a cumulat în practică, „în mod inexplicabil“, aproape toate tipurile de vulnerabilităţi, disfuncţionalităţi şi deficienţe constatate de audit în activitatea specifică a companiei care a investit – Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR).
Citeste si Reţeta succesului pentru români în Franţa? De 4 ori muncă
Atunci când a fost iniţiat proiectul Transalpina, acesta nu se regăsea printre obiectivele naţionale prioritare, fiind o iniţiativă a conducerii Ministerului Transporurilor şi a celei a CNADNR din anul 2008. Iniţierea şi aprobarea proiectului au fost făcute în condiţiile în care numeroase obiective cuprinse în programele şi proiectele prioritare şi de interes public naţional şi în programele anuale de investiţii ale companiei nu fuseseră demarate sau înregistrau restanţe semnificative, în majoritatea cazurilor motivaţia fiind aceeaşi, adică insuficienţa resurselor financiare, potrivit raportului Curţii de Conturi.
Citeste si Unii construiesc locuri de VIS. PRIVITI, aveti ce vedea !
Poate că explicaţia „prioritizării” acestei şosele de către Ministerul Transporturilor şi CNADNR este dată de numele executantului lucrării - Romstrade, controlată de omul de afaceri Nelu Iordache - dar mai ales, constatarea încasării de către Romstrade a nu mai puţin de 10 milioane de dolari reprezentând plăţi nejustificate. Poate că atragem mai mulţi turişti străini având o astfel de şosea, dar oare cum ajung turiştii acolo şi ce fac după?
Cine plăteşte greşelile de proiectare?
Zona infrastructurii şi a construcţiilor, în general, este ideală pentru risipitoriii de fonduri publice, iar Transalpina este doar un exemplu care a fost dovedit ca fiind o „fraudă” ministerială. Însă, pe lista cauzelor risipei de bani publici la loc de mare onoare poate fi pusă şi incompetenţa departamentelor tehnice ale autorităţilor care accesează fonduri europene. Atunci când un specialist al primăriei greşeşte, contribuabilul plăteşte.
Citeste si Cipru: Cine a avut ideea taxarii depozitelor bancare?
Greşelile de proiectare la realizarea proiectului Pasajului Pipera-Tunari au costat bugetul public dublu faţă de proiecţia iniţială şi au dus la întârzieri de aproape un an. În anul 2008, atunci când au început lucrările, constructorul a descoperit sub terenul pe care urma să fie construit pasajul diverse reţele edilitare. Pentru identificarea exactă a traseului acestora, beneficiarul a trebuit să pluseze 4 milioane de euro la costul lucrării. Ulterior, proiectantul a realizat că nu au fost luate în calcul nici liniile de înaltă tensiune, amplasate lângă calea ferată pe care urma să o traverseze pasajul. Remedierea tuturor acestor probleme aproape că a dublat costul proiectului, de la 6,2 milioane de euro la 11,44 milioane de euro. Deşi a pornit cu finanţare UE (Phare 2004), diferenţa între costul iniţial şi cel final a trebuit să fie achitată de primăriile Sectorului 2 şi Voluntari.
Citeste si despre Tobogan la preţ de garsonieră
