Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Europa nu duce lipsă de oameni, tehnologie sau capital, dar se confruntă cu o criză tot mai gravă a energiei ieftine. În România, taxarea agresivă a carburantului, gazului și electricității a transformat energia într-un instrument fiscal, cu efecte directe asupra prețurilor, industriei și nivelului de trai. Rezultatul: o economie sufocată de costuri, inflație persistentă și pierdere de competitivitate.
Energia scumpă, handicapul structural al economiei românești
În timp ce Statele Unite, Orientul Mijlociu și marile economii asiatice alimentează industriile cu energie ieftină și stabilă, Europa și, implicit, România și-au impus singure un dezavantaj major. Accizele, TVA-ul și politicile de „decarbonizare” au împins prețurile la energie la niveluri care fac producția industrială din ce în ce mai puțin competitivă.
Energia reprezintă între 20% și 50% din costurile multor industrii de bază. Atunci când este supraimpozitată, capitalul migrează, iar investițiile sunt amânate sau abandonate. Europa deja resimte acest impact: relocări industriale masive către SUA, unde gazul este de câteva ori mai ieftin, și blocarea proiectelor strategice.
Motorina, combustibilul ascuns al inflației
În România, taxele pe motorină sunt de 4–6 ori mai mari decât în Statele Unite. Această diferență nu este una marginală, ci schimbă radical arhitectura economică.
Un camion care parcurge 1.000 km în Europa plătește aproximativ 200 de euro doar în taxe pe carburant, față de sub 40 de euro în SUA. Diferența se transferă direct în prețul fiecărei pâini, al fiecărui litru de lapte și al fiecărui produs de pe raft.
De la grâu la făină, de la fabrică la depozit și de la depozit la supermarket, fiecare etapă presupune transport. Fiecare kilometru parcurs înseamnă accize suplimentare, care alimentează o inflație structurală, greu de controlat prin politici monetare.
Inflația logistică: de ce scumpirile nu mai pot fi stopate
România se confruntă cu o inflație persistentă chiar și în perioadele în care prețurile la energie scad. Motivul este simplu: economia este construită pe un sistem fiscal care penalizează mișcarea bunurilor.
Transportul, esențial pentru productivitate, a fost transformat într-un lux. Această realitate blochează dezvoltarea regională, descurajează investițiile și crește costurile de producție, mai ales în afara marilor centre urbane.
Energia în prețul final: cât plătim, de fapt
Estimările arată că energia reprezintă între 27% și 59% din prețul final al produselor esențiale, de la alimente și locuințe până la construcții și servicii publice. La aceste costuri se adaugă TVA-ul, accizele și taxele pe muncă, care împing prețurile la niveluri greu de susținut pentru populație.
O lecție ignorată de istorie
Nicio mare putere economică nu s-a construit pe energie scumpă. De la Revoluția Industrială până la boom-ul american postbelic, prosperitatea a fost alimentată de energie abundentă și accesibilă.
România și o mare parte din Europa fac astăzi experimentul invers: încearcă să rămână prospere penalizând consumul de energie. Consecința este o stagnare lentă, dar sigură, marcată de dezindustrializare, creșterea importurilor și accentuarea tensiunilor sociale.
Ce spune expertul
„România nu trebuie să aleagă între planetă și prosperitate. Dar trebuie să înțeleagă un lucru simplu: o economie nu poate fi verde dacă este mai întâi falimentară. Energia nu este un viciu de taxat. Este fundația pe care se clădește totul.
SUA subvenționează mișcarea și energia. China subvenționează mișcarea și energia. România și majoritatea țărilor din UE le taxează. Apoi se miră de ce exportă mai puțin, produce mai scump și trăiește cu inflație.
Nu există economie prosperă cu energie scumpă și transport scump”, a explicat Dumitru Chisăliță, Președinte AEI.
Citește pe Antena3.ro
