UE se pregătește să blocheze drumul miliardelor spre paradisurile fiscale

În UE, măsura începe să prindă contur după ce Parlamentul European a aprobat raportul eurodeputaților din Comisia pentru afaceri economice și monetare privind introducerea acestui impozit. Spre deosebire de propunerea inițială a Comisiei Europene, eurodeputații au introdus și o clauză care prevede revizuirea pragului anual al veniturilor peste care o corporație multinațională ar fi supusă cotei minime de impozitare. Termenul-limită a pentru introducerea acestui impozit pe profit este 31 decembrie 2022. La o primă abordare, România nu ar avea nimic de pierdut din punct de vedere financiar, odată cu aplicarea noii măsuri, dar analizând gradul de impozitare din țările cu care ne aflăm în competiție directă pentru atragerea investitorilor, acest lucru s-ar putea să ne coste. Anularea avantajului unei cote mai mici de impozitare va fi o lovitură pentru România, având în vedere că nu putem să le oferim investitorilor alte oportunități, cum ar fi o infrastructură de transport bună, o forță de muncă suficientă și calificată, o administrație dedicată serviciului public, o stabilitate și predictibilitate legislativă etc. Totuși, în cazul în care se va tăia posibilitatea multinaționalelor de a-și umfla profiturile în paradisuri fiscale, impozitarea va fi mai apropiată de realitate, iar acest lucru ar însemna mai mulți bani la bugetul de stat.

.Bugetul de stat este prejudiciat de ani de zile de comportamentul fiscal al multora dintre companiile multinaționale. Analiștii financiari spun că există și la noi corporații care apelează la transferul profiturilor către paradisurile fiscale sau aplică o schemă de optimizare, cum ar fi prețurile de transfer, o operațiune care este la granița dintre planificare fiscală și evaziune fiscală. O linie foarte subțire între legal și ilegal, în lipsa unei legislații adecvate.

50 mld. euro, pierdute anual de țările UE

Manipularea prețurilor de transfer este una dintre cele mai utilizate metode de către multinaționale pentru a evita plata impozitelor. Practic, ingineria financiară constă în trucarea prețurilor cu care filialele sale își achiziționează reciproc propriile produse sau servicii. O statistică de acum câțiva ani susținea că trucarea acestor prețuri de transfer reducea cu cel puțin 30% încasările din impozitul asupra veniturilor companiilor americane. În ceea ce privește Uniunea Europeană, evitarea plății impozitului pe profit și planificarea fiscală agresivă a marilor companii multinaționale o privează de peste 50 de miliarde de euro de venituri pe an, declara în vara anului trecut ministrul portughez al Economiei și Digitalizării, Pedro Siza Vieira. O analiză realizată anul trecut de compania de consultanță Deloitte arăta că statele lumii pierd anual peste 427 de miliarde de dolari din mutarea profiturilor și averilor personale în paradisuri fiscale. Statele care pierd cele mai mari sume sunt SUA (aproape 90 de miliarde de dolari pe an), Marea Britanie, Germania, Franța și Brazilia. Din cele 427 de miliarde de dolari, raportul State of Tax Justice 2020, realizat pe baza datelor din raportările țară cu țară publicate de OECD, sublinia că 245 de miliarde de dolari sunt pierduți direct din cauza eludării taxelor de către companii, iar diferența este reprezentată de impozite aferente averilor personale. Deși cea mai mare parte a pierderilor este înregistrată de țările bogate, aceste practici fiscale afectează mai mult țările cu venituri mai reduse. Acestea din urmă pierd echivalentul a 5,8% din veniturile fiscale totale pe care le colectează în mod obișnuit din cauza practicilor de evitare a plății taxelor, în timp ce pierderile țărilor cu venituri mari se ridică la doar 2,5% din total. Conform studiului, țările bogate sunt, în același timp, și responsabile pentru aceste pierderi (98%), iar principalele jurisdicții favorizante sunt Insulele Cayman (generează 16,5% din pierderile fiscale globale – echivalentul a 70 de miliarde de dolari), Marea Britanie (10%), Olanda (8,5%), Luxemburg (6,5%) și SUA (5,53%).

ANAF, opac și mut de ani de zile

În România nu există date publice despre prejudiciile aduse bugetului de stat de acest comportament fiscal al transnaționalelor, deoarece autoritățile de la București nu le publică pentru a nu intra în conflict cu bogații lumii.  Totuși, o analiză a Fiscului din 2018, scursă către presă pe „surse”, în plină ofensivă a PSD-ului din epoca Dragnea împotriva evaziunii fiscale a multinaționalelor, arăta că în 2017 marile rețele de retaileri au realizat o cifră de afaceri de 11,35 de miliarde de euro, dar raportaseră un profit brut de numai 394 de milioane de euro. Profitul raportat mergea de la 0,21%, până la maximum 6,65%, acesta fiind declarat doar de o singură rețea. Nici pe piața telecom lucrurile nu arătau mai bine. Cele mai mari trei companii de profil raportaseră profituri care coborau și la 1,62% din cifra de afaceri. Asta însemna că la o cifră de afaceri de 3,65 de miliarde de lei, respectiva multinațională raportase un profit brut de numai 59,3 milioane de lei. Lucrurile nu arătau diferit nici în zona petrolieră, un sector care rulează foarte mulți bani și care de ani de zile se plânge de supraimpozitarea statului. La vremea respectivă, cel mai mare profit, ca procent din cifra de afaceri, a fost de numai 3,62%, iar cel mai mic, de 1,45%, în timp ce compania petrolieră cea mai mare de pe piața românească raporta un profit care reprezenta doar 2,13% din cifra de afaceri. În aceste condiții, este ușor de înțeles de ce statul se plânge mereu că nu are bani, dar de ce îi omoară mereu pe aceiași contribuabili onești este o întrebare la care ar trebui să răspundă Guvernul într-o perioadă în care a aruncat, pe nemestecate, în spațiul public ideea reașezării impozitelor. De fapt, reașezare este un eufemism pentru că după această operațiune se vor trezi cu impozite mai mari aceiași contribuabili onești.

Atragerea investitorilor cu impozite mai mici, blocată

Un alt avantaj pe care îl va aduce impunerea unui impozit minimum de 15% pe profiturile corporațiilor va fi stoparea competiției dintre state de a atrage investitorii prin reducerea impozitării. Fenomenul este vizibil, în special, în Europa Centrală și de Est, unde guvernele au redus progresiv impozitarea profitului De exemplu, Ungaria și Bulgaria, state cu care România este în competiție directă pentru atragerea de investiții, au impozite pe profit de 9%, respectiv 10%, în condițiile în care la noi este 16%. De altfel, Ungaria a ajuns să aibă cea mai mică cotă de impozitare a profitului din UE. România are un impozit mai mic comparativ cu Cehia (19%), Slovenia (19%), Croaţia (18%), Estonia (20%) şi Slovacia (21%), dar este devansată de Lituania care are o cotă de 15%.

Transportul de mărfuri scapă de noul impozit

Prin votul lor de la sfârșitul săptămânii trecute, deputații europeni au cerut reducerea anumitor scutiri propuse de Comisia Europeană și limitarea posibilității de a se ajunge la o supra reglementare, în special prin introducerea unui articol specific care să conțină reguli pentru a combate apariția schemelor de evitare a impozitelor. Raportul, care constituie avizul Parlamentului, va fi transmis acum Consiliului Europei pentru aprobare. Noua taxă minimă va exclude industria transportului de mărfuri.

Viitoarea directivă europeană va fi aplicată companiilor cu o cifră de afaceri de cel puțin 750 de milioane de euro (868 de milioane de dolari) pe an.

Evaziunea în economia digitală, explodează

Scopul noii directive pe care Bruxelles-ul vrea să o adopte este de a transpune în legislația UE reforma legislativă privind impozitarea internațională a multinaționalelor care a fost convenită de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE)/G20 în decembrie 2021. Acest acord global are ca scop asigurarea unei cote minime de impozitare de 15% pentru marile corporații multinaționale și constituie un pas major către un sistem eficient și echitabil de impozitare a profitului. Acordul OCDE este o soluție bazată pe doi piloni. Primul se referă la o abordare unificată a drepturilor de impozitare a celor mai mari și mai profitabile multinaționale. Al doilea introduce o rată minimă a impozitului pe profit la 15% pentru a atenua practicile de transfer ale profitului către jurisdicții fără impozitare sau cu o taxare foarte scăzută. Raportul adoptat săptămâna trecută constituie avizul Parlamentului cu privire la măsurile necesare pentru includerea acordului privind impozitul minim pe profit în legislația UE. Avizul Parlamentului va fi luat în considerare atunci când Consiliul Europei va adopta textul final al viitoarei directive. Parlamentarii europeni au cerut reforme fiscale internaționale, deoarece o serie de scandaluri de la mijlocul anilor 2010 au dezvăluit că multe multinaționale își transferă profiturile în țări în care ar putea avea puțini angajați și operațiuni, dar în care beneficiază de un tratament fiscal preferențial. Un exemplu utilizat pe scară largă este cel al companiilor digitale care au modele de afaceri în care creează valoare prin interacțiunea dintre afacerea lor și consumatori în locuri în care nu au prezență fizică sau au o prezență fizică nesemnificativă. În practică, multinaționalele care plătesc mai puține taxe fac acest lucru în detrimentul țărilor care se luptă să finanțeze investițiile sau beneficiile sociale.

136 de țări, de acord cu impozitarea

Taxa minimă se va aplica întreprinderilor multinaționale cu venituri de peste 750 de milioane de euro și se estimează că va genera anual venituri globale suplimentare de circa 150 de miliarde dolari, potrivit OECD.  La sfârșitul anului trecut, organizația de comerț a publicat reguli detaliate pentru a ajuta la implementarea noii cotei de impozitare începând cu 2023. Denumite regulile Anti Eroziune Globală (Global Anti-Baze Erosion - GloBE), ele prevăd un sistem coordonat de impozitare menit să se asigure că marile grupuri multinaționale vor plăti acest nivel minim de impozit pe profit care apare în fiecare dintre jurisdicțiile în care își desfășoară activitatea. Până la sfârșitul anului trecut, 136 de țări semnaseră un acord menit prin care să se asigure că marile companii plătesc o cotă minimă de impozitare de 15%, potrivit OCDE. Țările care acceptaseră impunerea noii taxări reprezentau împreună peste 90% din economia mondială.

„Recunosc că resursele ANAF-ului sunt limitate şi de aceea trebuie să direcţionăm controalele acolo unde este marea evaziune fiscală. Nu voi permite ca în timpul actului de control să se producă abuzuri. ANAF este o instituţie integră şi este anormal ca din cauza câtorva inspectori care şi-au pierdut reperele morale să fie aruncată o anatemă asupra întregii instituţii. Voi acţiona foarte ferm împotriva celor care nu vor respecta codul de etică al inspectorului fiscal”.

Lucian Heiuș, noul președinte al ANAF

Avantajul transferului de profit, anulat în țările-mamă

Din ce în ce mai mult, veniturile cum ar fi cele provenite din brevetele de medicamente, software-ul și redevențele asupra proprietății intelectuale au migrat în jurisdicții cu un tratament fiscal preferențial. Cota minimă globală de impozitare urmărește să pună capăt deceniilor de competiție fiscală între guverne pentru a atrage investiții străine. De exemplu, dacă multinaționalele plătesc taxe mai mici într-o țară anume, guvernele lor de origine vor putea să ridice plafonul minim de impozitare la rata convenită, eliminând avantajul eventualului transfer de profituri într-un paradis fiscal.