“Astăzi e ziua ta...” - Adriana Trandafir

“Sînt printre puţinii artişti cărora nu le este teamă de paparazzi, pentru că nu mă simt vînată. Nu am nimic de spus acestor categorii de oameni. Sunt o femeie cu împliniri şi neîmpliniri pe care mi le asum deopotrivă.”

“Întotdeauna am vrut să zbor...”

“Sînt printre puţinii artişti cărora nu le este teamă de paparazzi, pentru că nu mă simt vînată. Nu am nimic de spus acestor categorii de oameni. Sunt o femeie cu împliniri şi neîmpliniri pe care mi le asum deopotrivă." Adriana Trandafir împlineşte mîine 52 de ani.

“Sînt proaspăt angajată a trupei Teatrului de Revistă «Constantin Tănase». Ne-am întors de curînd dintr-un turneu din Spania. A fost o manifestare foarte frumoasă, «Ro­mâni pentru români», şi au fost invitate mai multe teatre. Am sus­ţinut spectacole pentru românii din Spa­nia. Este primul meu turneu alături de trupa Teatrului «Tănase» şi m-am bucurat şi eu de succesul lor. A fost o săp­tămînă foarte frumoasă, plină de succes. E minunat cînd ai succes. Ne pregătim pentru o premieră care va avea loc foarte curînd la Tea­trul «Tănase». De asemenea, du­mi­nică la TVR Internaţional voi pre­zen­ta emisiunea «Împreună astă-seară». Sunt moderatoarea emisiunii şi o voi avea invitată pe Adriana Trandafir.

Nu m-am născut ca un copil de asfalt, ci de pămînt, cum îmi place să spun. Am crescut la ţară. Acolo, viaţa e cu totul altfel decît viaţa privită din lift. Cele mai mari bucurii le fac lu­crurile adunate, lucrurile mărunte şi neînsemnate pentru foarte mulţi oameni cu care ne întîlnim zi de zi. Am învăţat că şi moartea face parte din viaţă, am învăţat că trebuie să mă bucur şi să văd cum creşte iarba şi cum înfloresc zarzării. Am învăţat legile nescrise ale satului. Am în­vă­ţat să ascult rapsodul român, am în­văţat să o iubesc pe Maria Tănase, am învăţat să respect oamenii din jurul meu şi munca lor. Să respect banul şi să-i dau importanţă. Şi, mai ales, am învăţat un lucru: să iubesc ca şi cum nu aş fi fost niciodată ră­nită din dragoste. Pă­mîntul m-a făcut să fiu o tăuroaică înaripată care vrea să zboare. Întotdeauna am vrut să zbor... Cea mai mare îm­plinire a mea este faptul că nu le sunt indiferentă oamenilor. Sunt oameni care ţin minte spectacole de cînd eram studentă, şi ăsta este un lucru răscolitor, pentru că eu le-am uitat, ei nu. Atunci realizez că, prin ceea ce fac şi prin ceea ce am învăţat de la profesoara mea Leopoldina Bălănuţă, mi-am atins scopul... să-i emoţionez pe oameni, să-i pun pe gînduri, să-i apropii mai mult de Dumnezeu.

Aş vrea să cer iertare copiilor mei, că nu am putut să fiu alături de ei atît timp cît şi-ar fi dorit şi ei şi eu. Apoi, prietenilor mei, cărora nu apuc niciodată să le scriu sau să-i sun. Vreau să le spun că îi iubesc. Faptul că sunt acolo, că acceptă să aibă lîngă ei o persoană care este tot timpul ocupată este cel mai frumos cadou. În rest... Îi doresc Adrianei Trandafir să nu mai creadă despre ea că este doar o fată tristă, plină de umor...”